Afaceri
Agricultură ecologică
Agricultură-Grădinărit
Alimentaţie sănătoasă
Animale de companie
Artă
Arte marţiale
Astrologie
Biografii - Memorialistică
Botanică
Călătorii
Cărţi pentru copii
Dezvoltare personală
Dicţionare
Diverse
Drept-Legislaţie
Ecologie
Energii alternative
Enigme-Conspiraţii
Ezoterism
Ghiduri
Idei creative
Istorie
Istorie ascunsă
Medicină alternativă
Muzică
Politică
Poţi face şi singur
Psihologie
Religie
Revista Nexus
Sănătate
Sexualitate
Sonicitate
Spiritualitate
Sport
Ştiinţă
Ştiinţe de frontieră
Umor
Yoga
Zoologie
Lieh Tse a fost un mare maestru taoist, care a trăit în secolul IV I.Ch. Criticile lui subtile la adresa lui Confucius îi permit cititorului să exploreze contrastul dintre raţiune şi iraţional, între elementul masculin şi cel feminin, între factorul structurant şi spontaneitate.
În parabola intitulată „Cine este cu adevărat fericit?“, Lieh Tse se foloseşte de descoperirea unui craniu vechi pe marginea drumului pentru a analiza chestiunea nemuririi şi maniera în care se naşte suferinţă din cauza egoului.
În parabola „Un om care ştie să se consoleze singur“, autorul priveşte dincolo de aparenta veselie a unui călugăr şi se întreabă dacă există o fericire durabilă, care să reziste în faţa tuturor greutăţilor vieţii.
Parabola „Nici un regret“ analizează diferenţa dintre cunoaşterea acumulată din exterior şi cea care se naşte în interiorul fiinţei.
Parabola „Cei vii nu se odihnesc niciodată“ porneşte de la dialogul dintre un discipol obosit şi maestrul său. Autorul îşi propune să demonstreze aici limitele filozofiei şi consecinţele periculoase ale vieţii trăite de dragul unui ideal proiectat în viitor.
În parabola „Este mai bine să rămâi liniştit, este mai bine să fii gol“, autorul analizează diferenţele care există între calea voinţei sau via affirmativa, specifică iudaismului, creştinismului şi Islamului, şi calea misticului, sau via negativa, specifică budismului sau taoismului.
Un ultim capitol include întrebări şi răspunsuri. Osho descrie aici maniera în care poate fi aplicată cunoaşterea taoistă în viaţa de zi cu zi.
OSHO (Bhagwan Shree Rajneesh) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi controversaţi învăţători spirituali. Viaţa şi învăţăturile lui au influenţat milioane de oameni, de toate vârstele. Osho a fost considerat de către ziarul londonez „Sunday Time“ drept unul dintre „cei o mie de creatori ai secolului“, de către ziarul indian „Sunday Mid-Day“, drept unul dintre cei zece oameni - alături de Ghandi şi Buddha - care au schimbat destinul Indiei, iar de către autorul american Tom Robbins ca „cel mai periculos om de la Iisus Hristos“.
Despre activitatea sa, Osho spunea că ajută la crearea unui nou tip de fiinţe umane. Obişnuia să caracterizeze acest nou tip uman, drept „Zorba-Buddha“ capabil, pe de-o parte, să se bucure de plăcerile lumeşti precum Zorba Grecul şi, pe de-altă parte, să trăiască în calmul şi liniştea caracteristică lui Buddha.
Unicitatea lui Osho constă în faptul că nu încearcă să ofere soluţii sau dogme, ci instrumente pe care oamenii să le folosească în viaţa de fiecare zi, pentru a se realiza: „Răspunsul este în voi. Eu doar vă ajut să conştientizaţi potenţialul de care dispuneţi.“
Viziunea unificatoare a lui Osho se regăseşte în întreaga lui operă, ea incluzând atât înţelepciunea eternă a Est-ului cât şi cele mai avansate cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei din Vest.
Osho este de asemenea cunoscut pentru contribuţia sa revoluţionară la ştiinţa transformării interioare. Originalele sale „Meditaţii Dinamice“ sunt create în primul rând pentru a elibera stresurile acumulate în corp şi minte, uşurând astfel experimentarea stării de meditaţie.




