Librăria JOVIS
Cărţi pentru o lume mai bună®
Cărţi pentru o lume mai bună®
Afaceri
Agricultură ecologică Agricultură-Grădinărit Alimentaţie sănătoasă Animale de companie Artă Arte marţiale Astrologie Biografii - Memorialistică Botanică Călătorii Cărţi pentru copii Dezvoltare personală Dicţionare Diverse Drept-Legislaţie Ecologie Energii alternative Enigme-Conspiraţii Ezoterism Ghiduri Idei creative Istorie Istorie ascunsă Medicină alternativă Muzică Politică Poţi face şi singur Psihologie Religie Revista Nexus Sănătate Sexualitate Sonicitate Spiritualitate Sport Ştiinţă Ştiinţe de frontieră Umor Yoga Zoologie
Pe parcursul ultimelor două secole şi jumătate, prin acţiunile sale conştiente sau inconştiente, omul a determinat alterarea constantă a mediului înconjurător aducând numeroase grupe de plante şi animale în pragul dispariţiei. Încă în urmă cu câteva decenii, specialiştii au încercat să atragă atenţia publicului larg şi, mai ales, a factorilor de decizie politică şi economică asupra riscurilor imense, unele chiar greu previzibile, generate de dezvoltarea fără precedent a societăţii umane şi supraexploatarea resurselor naturale. Din păcate, înţelepciunea speciei umane pare să se nască doar ca rezultat al confruntării directe cu situaţii-limită (alunecări de teren, aridizarea unor suprafeţe până mai ieri deosebit de fertile, inundaţii catastrofale, secetă prelungită etc).
Păsările s-au dovedit a fi indicatori foarte sensibili ai stării de sănătate a ecosistemelor, deoarece reacţia păsărilor, chiar în faţa unor modificări abia perceptibile ale mediului lor de viaţă, precede cu mult timp înţelegerea unor fenomene de către om. O recunoaştere internaţională a acestui fapt o constituie apariţia Directivei Păsări (79/409/EE), act normativ al Uniunii Europene care, împreună cu Directiva Habitate (92/43/EE), reprezintă fundamentul conceptului reţelei Natura 2000.
Lansat de BirdLife International cu titlul „Important Bird’s Areas“, programul „Arii de Importanţă Avifaunistică“ (A. I. A.) are drept scop crearea unei reţele de arii protejate, folosind prezenţa unor specii sau a unor importante efective de păsări drept criteriu pentru delimitarea acestor arii. Identificarea A. I. A. se face pe baza unor criterii calitative şi cantitative, necesitând o evaluare obiectivă prin deplasări succesive pe teren. Criteriile calitative sunt superioare putând deveni decisive; se referă la prezenţa anumitor specii de păsări. Criteriile cantitative sunt reprezentate de aspectele numerice, impunând evaluarea numărului real de specii şi estimarea efectivelor populaţiilor de păsări prezente într-o arie.
Programul are ca rezultat nu numai conservarea unor zone de refugiu pentru păsări ci şi protejarea numeroaselor specii de plante care contribuie la constituirea habitatelor, precum şi a celorlalte grupe de animale care trăiesc pe aceste arii.
Acest program a fost inclus şi pe agenda de lucru a Societăţii Ornitologice Române, care în 1995, publica prima listă A. I. A. din ţara noastră. Astăzi ne aflăm în faţa unei importante realizări – o carte ce reuneşte informaţii despre 130 de „Arii de Importanţă Avifaunistică“ din România, rezultat al efortului cumulat al multor ornitologi români care s-au străduit să identifice cele mai valoroase teritorii pentru conservarea diversităţii ornitologice din ţara noastră.
Elaborarea şi implementarea unor planuri de management durabil al acestor suprafeţe va permite atât conservarea biodiversităţii pe termen lung şi respectarea unei obligaţii morale pe care generaţia noastră o are faţă de generaţii le viitoare, cât şi o dezvoltare economică armonioasă a comunităţilor locale.
Practicarea unei agriculturi ecologice şi a unei pisciculturi „prietenoase“, exploatarea raţională a resurselor naturale, organizarea turismului ecologic în aceste situri cu avifaună remarcabilă, mai ales în cazul celor amplasate în regiuni extrem de sărace din punct de vedere economic, sunt doar câteva dintre căile care ar putea schimba radical aspectul acestor teritorii şi ar permite realizarea unor măsuri concrete de conservare prin facilitarea atragerii unor fonduri comunitare substanţiale. Credem că opinia publică locală ar îmbrăţişa astfel de proiecte, abandonând reticenţa generată de lipsa de informaţie şi comunicare.
(Dr. Carmen Gache - Preşedintele Societăţii Ornitologice Române)
