Coşuri din nuiele

Coşurile erau folosite de către strămoşii noştri din momentul naşterii până la moarte - literalmente. Nu numai că strămoşii noştri egipteni erau aşezaţi la naştere în leagăne împletite, ci erau şi înmormântaţi în coşuri în formă de sicriu.

Dar chiar cu mult înainte de aceasta, meşteşugul împletitului de coşuri făcea deja parte din existenţa noastră umană, satisfăcând nevoile de zi cu zi ale omului primitiv. Primele rămurele împletite care au fost decoperite sunt mai vechi decât orice fragmente de ţesături din pânză şi chiar de unele forme de ceramică.

Înainte să fie inventată roata olarului, coşurile erau folosite pe post de tipar pentru obiecte de lut. S-a speculat chiar, că înainte de a se descoperi arta de ardere a lutului, vasele impermeabile erau de fapt coşuri căptuşite cu noroi care era lăsat apoi să se întărească.

Oricum, principalul rol al coşului a fost acela de recipient pentru orice şi pentru tot. În aproape toate ţările din lume există o tradiţie a împletirii de coşuri, folosind plante care cresc în regiunea respectivă. Salcia, papura şi trestia sunt folosite în ziua de azi pentru cele mai multe coşuri comerciale, dar de fapt poate fi folosit orice lemn flexibil.

Ţiganii au confecţionat coşuri de gard viu din generaţie în generaţie şi chiar şi unii englezi tradiţionalişti au fost probabil nevoiţi să găsească o alternativă pentru salcie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Geamantanele de salcie erau considerate protectoare atât de bune pentru alimentele şi muniţia care trebuia transportate pe calea aerului către trupele din Europa, încât folosirea pentru alte scopuri a sălciilor cultivate în scop comercial a fost interzisă.

Utilizarea cutiilor de carton de unică folosinţă şi omniprezenţa pungilor de plastic i-au făcut pe unii oameni să renunţe la vechile coşuri de cumpărături. Totuşi, e ceva irezistibil în mirosul şi farmecul tactil al unui coş de nuiele de la ţară care nu numai că este făcut de mână, dar poate fi şi făcut acasă. Autoarea cărţii „Coşuri din nuiele – un hobby dar şi o afacere“ a confecţionat primul ei coş urmărind, instrucţiunile dintr-un articol dintr-o revistă. A folosit nuiele tinere şi subţiri care răsăriseră din trunchiul unei sălcii bătrâne care se prăbuşise lângă un panou din zonă.

Mai târziu, în timpul unor weekend-uri pline de inspiraţie, lucrând împreună cu împletitoarea de coşuri Sheila Wynter, a decoperit că se pot face coşuri din orice tufe sălbatice sau de grădină - de fapt orice lăstari de un an care se pot îndoi în jurul încheieturii pot fi încorporaţi în împletitură.

De atunci autoarea făcut experimente cu duzini de feluri de nuiele de la diferiţi copaci şi arbuşti, fiind fascinată de faptul că aceste ramuri „reciclate“ redau o nouă viaţă crengilor care altfel ar fi destinate doar focului sau apetitul lacom al foarfecelui de gard viu.

Aduceţi un colţ din natură în casa dumneavoastră cu un coş împletit manual. Puteţi aduna toate materialele de care aveţi nevoie din păduri, din gardurile vii şi din propria dumneavoastră grădină - sânger, salcie, viţă albă, zadă şi o mulţime de alte plante şi copaci. Totul făcut de mână şi adesea folosind ramurile pomilor rezultate în urma tăierilor de curăţare.

Cartea „Coşuri din nuiele – un hobby dar şi o afacere“ vă arată, pas cu pas, cum să daţi viaţă unei game de coşuri minunate, în culorile mediului natural. Diagrame şi fotografii pline de culoare vă ghidează pe drum, şi galeria de coşuri ingenioase împletite manual vă va inspira să creaţi ceva cu adevărat original.

Cuprinsul cărţii „Coşuri din nuiele“:

• Introducere
• Unelte şi echipament
• Strângerea nuielelor
  • Cum să începem
  • După ce să ne uităm
  • Unde să căutăm
  • Când să tăiem
  • Cum să păstrăm
  • Cum să pregătim
  • Salcia crescută în scop comercial
• Copaci, arbuşti şi plante agăţătoare utile
  • Lăstari
  • Plante agăţătoare şi târâtoare
  • Tulpini şi ramuri tăiate
  • Crengi rezultate din curăţirea pomilor fructiferi
  • Curăţirea pomilor sălbatici
• Cum să facem un coş simplu rotund
  • Principalele etape
  • Alegerea materialelor
  • Baza
  • Cadrul
  • Muchia
  • Faţa
  • Gura
  • Procesul de finisare
• Variaţii de design şi de împletituri
  • Modelarea peretelui lateral
  • Coşurile ovale
  • Coşuri cadru
  • Mânere
  • Margini
  • Araci de întărire
  • Împletituri alternative
  • Capace

Despre autor(i):

SUSIE VAUGHAN locuieşte la ţară, în Gwent, South Wales, cu soţul ei şi trei copii. După ce a terminat şcoala, s-a calificat şi a lucrat ca jurnalistă la South Wales Argus.

Susie Vaughan a confecţionat primul coş dintr-o salcie care se prăbuşise lângă un pârâu din zonă, folosind instrucţiunile dintr-o revistă. Împletitul ei de coşuri a început ca un hobby, dar în curând ea a decis să se specializeze în coşuri de nuiele, fiind intrigată de gama naturală de culoare şi textura care poate fi găsită nu numai la ţară dar şi în zonele urbane.

Susie Vaughan a experimentat peste o duzină de tipuri diferite de lemn. A adunat majoritatea materialelor singură, din gardurile vii, pădurile şi grădinile locale, dând o nouă viaţă ramurilor tăiate din copaci şi arbuşti, care altfel ar fi fost retezate de o maşină de tăiat şi, pur şi simplu, aruncate.

Ea ţine prelegeri şi face demonstraţii, iar munca ei a fost expusă la National Eisteddfod of Wales şi în multe galerii din regiune. Un prieten a remarcat odată că dacă laşi unul din coşurile ei pe pământ şi îl uzi, probabil o să înceapă să crească - această carte cu siguranţă va sădi primele seminţe de entuziasm pentru un hobby folositor şi fascinant.