Librăria JOVIS
Cărţi pentru o lume mai bună®
Cărţi pentru o lume mai bună®
Afaceri
Agricultură ecologică Agricultură-Grădinărit Alimentaţie sănătoasă Animale de companie Artă Arte marţiale Astrologie Biografii - Memorialistică Botanică Călătorii Cărţi pentru copii Dezvoltare personală Dicţionare Diverse Drept-Legislaţie Ecologie Energii alternative Enigme-Conspiraţii Ezoterism Ghiduri Idei creative Istorie Istorie ascunsă Medicină alternativă Muzică Politică Poţi face şi singur Psihologie Religie Revista Nexus Sănătate Sexualitate Sonicitate Spiritualitate Sport Ştiinţă Ştiinţe de frontieră Umor Yoga Zoologie
În cartea „Ecologia sistemelor antropice pomicole“, doamna Conf. dr. Cosmulescu Sina Niculina, aduce o substanţială contribuţie la precizarea obiectivelor ştiinţei ecologice. Lucru foarte important deoarece deşi pronunţăm des cuvintele ecologic, ecologie etc., nu ştim exact despre ce e vorba, nu ştim cauzele unor efecte ecologice, modul cum se manifestă şi mai ales mijloacele adecvate de reducere a efectelor pe care le observăm.
Avem în faţă prima carte închegată de Ecologie specială, sau Ecologie pomicolă, care sudează numeroase aspecte ecologice tratate fragmentar în disciplinele generale cum ar fi: Fitotehnia, Agrochimia, Horticultura, etc.
În primul capitol, autoarea defineşte sistemele antropice pomicole şi importanţa lor social-economică.
Capitolul 2 prezintă evoluţia în timp a pomiculturii, cu numeroase şi interesante date, nu numai pentru specialişti, privind speciile pomicole de climat temperat.
Capitolul 3, un capitol de bază în lucrare, sintetizează o cantitate impresionantă de cunoştinţe, definind, în primul rând, noţiunile de ecosistem, biotop, biocenoză, centru genetic etc, elemente structurale ale ecosistemelor pomicole, pe care ar trebui să le cunoască, şi să ţină seama de ele, fiecare pomicultor.
Sunt foarte utile practicienilor pomicultori informaţiile privind rezistenţa la ger, secetă, boli etc. a soiurilor din toate speciile pomicole.
Frumos şi corect prezintă autoarea stările de sinergism şi de antagonism din cadrul biocenozei, subliniind necesitatea echilibrării agroecosistemelor intensive, prin restituirea în sol a surselor energetice folosite şi frânarea proceselor naturale de distrugere a resurselor energetice prin levigare, eroziune, mineralizare excesivă a materiei organice etc.
Autoarea dă dovada unei viziuni superioare asupra relaţiilor „biotic-abiotic“ şi a interrelaţiilor dintre organisme, afirmând: „creşterea şi fructificarea speciilor pomicole se desfăşoară sub influenţa a două grupe de factori şi anume ereditari şi ecologici. Concordanţa dintre cerinţele ereditare şi factorii de mediu constituie condiţia esenţială a eficacităţii economice ridicate în pomicultură“.
Capitolul 4 este dedicat interacţiunilor şi relaţiilor din cadrul sistemelor antropice pomicole şi cuprinde numeroase cunoştinţe practice, foarte bine fundamentate ştiinţific.
Vedeta capitolului este clima, schimbările de climă şi influenţa pe care o au asupra plantelor, încălzirea globală, tratată la condiţiile din România, cu numeroase date recente privind influenţa asupra plantelor pomicole şi cu previziunile puse în circulaţie de organisme internaţionale specializate, face capitolul respectiv foarte instructiv. Acelaşi calificativ poate fi acordat interacţiunilor dintre componentele ecologice biotop-biocenoză, plante-dăunători, plante-agenţi patogeni, plante-buruieni etc., a căror cunoaştere de către cultivator, poate să-i asigure avantaje spectaculoase. Reţine atenţia subcapitolul „Oboseala solului“', expicându-se ştiinţific cauzele fenomenului şi sugerându-se mijloacele de combatere a lui.
Toate verigile tehnologice de cultură a pomilor sunt explicate prin efectele pe care le produc asupra creşterii şi rodirii. Aici merită reţinută relaţia dintre unele ciuperci/bacterii şi sistemul radicular al plantelor, fenomen cunoscut sub denumirea de simbioză, tratat cu multă competenţă de autoare. „Managementul adecvat al acestor simbioze ar permite. o reducere satisfăcătoare a îngrăşămintelor chimice şi a poesticidelor utilizate, aspecte cheie pentru abordarea producţiei durabile la plantele horticole“.
Cartea „Ecologia sistemelor antropice pomicole“ se încheie cu un capitol, nu mai puţin important decât cele anterioare, privind „Factorii de degradare a sistemelor ecologice pomicole“. Fenomene, ca accelerarea procesului de eroziune, activarea alunecărilor şi compactarea solurilor, cunoscute pomicultorilor, poluarea solului şi a plantelor prin aplicarea erbicidelor şi pesticidelor sunt aspecte ecologice trate cu rigoare ştiinţifică.
