Afaceri
Agricultură ecologică
Agricultură-Grădinărit
Alimentaţie sănătoasă
Animale de companie
Artă
Arte marţiale
Astrologie
Biografii - Memorialistică
Botanică
Călătorii
Cărţi pentru copii
Dezvoltare personală
Dicţionare
Diverse
Drept-Legislaţie
Ecologie
Energii alternative
Enigme-Conspiraţii
Ezoterism
Ghiduri
Idei creative
Istorie
Istorie ascunsă
Medicină alternativă
Muzică
Politică
Poţi face şi singur
Psihologie
Religie
Revista Nexus
Sănătate
Sexualitate
Sonicitate
Spiritualitate
Sport
Ştiinţă
Ştiinţe de frontieră
Umor
Yoga
Zoologie
Nisargadatta Maharaj, considerat astăzi unul din marii înţelepţi ai veacului, iar cartea sa, „Eu sunt Acela“, o adevărată Biblie a secolului XX, a trăit o viaţă obişnuită, până la vârstă mijlocie, fără nici cel mai mic semn al sfinţeniei ce avea să urmeze.
Întâlnirea cu Sri Siddharameshwar Maharaj, maestrul spiritual al şcolii hinduse Navnath Sampradaya s-a dovedit a fi punctul de cotitură al vieţii lui.
Mestrul i-a dat o mantră şi instrucţiuni pentru meditaţie.
După aceea Nisargadatta Maharaj a început să aibă viziuni şi uneori cădea în transe. Ceva a explodat înăuntrul lui, dând naştere unei conştiinţe cosmice, unui simţământ al vieţii eterne.
În 1937, după ce a trecut dincolo de ideea „eu sunt trupul“, Nisargadatta Maharaj a dobândit o stare mentală atât de vie, atât de paşnică şi de glorioasă, încât totul i s-a părut a fi lipsit de valoare în comparaţie cu ea: a atins Realizarea de sine.
În perioada cuprinsă între 1938 si1981, anul stingerii sale din viaţă, Sri Nisargadatta Maharaj s-a întreţinut cu numeroşi vizitatori din India sau din diverse părţi ale lumii aflaţi în căutarea unui autentic îndrumător spiritual.
Cu toate că Maestrul nu avea educaţie, conversaţia lui era iluminată într-un grad extraordinar. Dialogurile purtate cu aceste prilejuri au fost adunate în cartea de faţă.
„Ce este rău în căutarea minţii după plăcut şi în eschivarea ei de la neplăcut? Între malurile durerii şi plăcerii curge râul vieţii. Numai când mintea refuză să curgă odată cu viaţa şi se poticneşte de maluri, ea devine o problemă. Prin curgere odată cu viaţa eu înţeleg acceptare - lăsând să vină ce vine şi să treacă ce trece. Nu dori, nu te teme, observă actualul aşa cum este şi atunci când se petrece, căci tu nu eşti ceea ce se petrece, ci eşti cel căruia i se petrece. În ultimă instanţă, tu nu eşti nici măcar observatorul. Tu eşti potenţialitatea ultimă a cărei manifestare şi expresie este conştiinţa atotcuprinzătoare.
...
Refuză toate gândurile cu excepţia unuia: gândul „eu sunt“. Mintea se va revolta la început, dar cu răbdare şi perseverenţă ea va ceda şi va rămâne liniştită. Odată ce vei fi liniştit, lucrurile vor începe să se petreacă spontan şi întru totul natural, fără nici o intervenţie din partea ta.
...
Învaţă să trăieşti fără a te preocupa de tine însuţi. Pentru aceasta, trebuie să afli că fiinţa ta autentică este nesupusă, neînfricată, mereu biruitoare. O dată ce ştii cu certitudine absolută că nimic nu te poate tulbura în afară de propria ta imaginaţie, ajungi să nu mai ţii seama de dorinţele şi fricile tale, de conceptele şi ideile tale şi să trăieşti numai şi numai prin adevăr.“




