Librăria JOVIS
Cărţi pentru o lume mai bună®
Cărţi pentru o lume mai bună®
Afaceri
Agricultură ecologică Agricultură-Grădinărit Alimentaţie sănătoasă Animale de companie Artă Arte marţiale Astrologie Biografii - Memorialistică Botanică Călătorii Cărţi pentru copii Dezvoltare personală Dicţionare Diverse Drept-Legislaţie Ecologie Energii alternative Enigme-Conspiraţii Ezoterism Ghiduri Idei creative Istorie Istorie ascunsă Medicină alternativă Muzică Politică Poţi face şi singur Psihologie Religie Revista Nexus Sănătate Sexualitate Sonicitate Spiritualitate Sport Ştiinţă Ştiinţe de frontieră Umor Yoga Zoologie
Oamenii au încercat dintotdeauna să descopere fericirea, de aici şi preocuparea lor excesivă pentru corpul fizic. Pentru unii a devenit aproape o obsesie a-şi depăşi limitele propriului trup, pentru a arăta „bine“. Sunt şi oameni care au atins deja acest obiectiv, însă ei au descoperit că fericirea sălăşluieşte în interiorul lor. Nu au căutat-o prin masaje, saune sau exerciţii fizice istovitoare, ci prin iubire, meditaţie şi rugăciune. Au descoperit astfel că, trupul este templul divinităţii dinlăuntrul lor.
„Corpul este lampa, iar Dumnezeu este flacăra să. Lampa este celebrată, dar numai datorită luminii. Dacă flacăra dispare, cine ar mai putea celebra corpul?“ afirmă înţeleptul indian Osho, în cartea „Farmacia sufletului“. Citind această carte, vă veţi îmbogăţi cu o colecţie de noi metode de meditaţie şi sfaturi, menite pentru a promova starea de bunăstare în toate aspectele vieţii. Această colecţie este extrasă din sutele de învăţături transmise pe cale orală de către Osho, oamenilor de diferite vârste şi categorii sociale, precum şi din învăţăturile secrete ale şcolilor spirituale tradiţionale de Yoga, Tao, Sufism, Buddhism şi Tantra.
Metodele şi tehnicile alese sunt prezentate într-un limbaj simplu şi prietenos, iar comentariile sunt poetice, pline de umor şi înţelepciune.
Cartea este utilă atât avansaţilor în arta meditaţiei cât şi novicilor aflaţi în căutarea unei direcţii în viaţă.
Fragment din carte:
„Cuvântul personalitate nu este uşor de înţeles. El vine de la persona, care înseamnă masca. În Grecia Antică, actorii care jucau teatru obişnuiau să poarte măşti; aceste măşti erau numite persona – căci sunetul venea din spatele unei măşti. Sona înseamnă sunet. Publicul nu vedea decât măştile, din spatele cărora se auzeau sunetele. Din acest cuvânt, persona, s-a născut un altul: personalitate.
Orice personalitate este falsă. Indiferent dacă este bună sau rea, personalitatea unui sfânt sau a unui păcătos, ea este falsă. Puteţi purta o mască frumoasă sau una urâtă nu contează. Adevărata dumneavoastră faţă este esenţa dumneavoastră.
Personalitatea face parte integrantă din procesul de creştere. Este ca şi cum ai prinde un peşte din mare şi l-ai arunca pe malul apei: el va sări înapoi în mare. Abia acum îşi va da el seama, pentru prima oară în viaţa lui, că a trăit în mare. Abia acum îşi va da seama că: «Marea este lumea mea». Până să fie prins şi aruncat pe mal, el nu s-a gândit nici o clipă la mare. Nu şi-a dat seama nici o clipă că trăieşte în ea. Ca să cunoşti ceva, trebuie mai întâi să-l pierzi. Ca să devii conştient de paradis, trebuie mai întâi să-l pierzi. Abia după ce l-ai pierdut şi l-ai regăsit îţi vei putea da seama – pentru prima oară – de frumuseţea lui.
A fost necesar ca Adam şi Eva să fie alungaţi din Grădina Edenului; acest lucru face parte din creşterea naturală. Numai părăsind frumoasă Grădină a Edenului va putea Adam să devină cândva un Christos – să se întoarcă înapoi. Părăsirea Edenului de către Adam este ca şi peştele prins şi aruncat pe malul apei; Iisus este precum peştele care sare înapoi în apă.
Oamenii primitivi, spre exemplu, au ceva în comun cu copiii mici. Ei sunt frumoşi, spontani, naturali, dar absolut inconştienţi de ei înşişi; ei nu au nici un fel de conştiinţă de sine. Trăiesc fericiţi, dar fericirea lor este inconştientă. De aceea, ei trebuie mai întâi să piardă această fericire, să devină civilizaţi, educaţi, învăţaţi, să capete o cultură, o civilizaţie, o religie, să îşi piardă întreaga spontaneitate, să uite complet de esenţa lor, pentru că, într-o bună zi, să reînceapă să-şi amintească de toate acestea. Acest lucru este inevitabil.
Asta este ceea ce se petrece astăzi cu lumea, iar efectele sunt atât de profunde deoarece este pentru prima oară când umanitatea a devenit cu adevărat civilizată.
Cu cât o ţară este mai civilizată, cu atât mai puternică este senzaţia de gol. Ţările înapoiate nu cunosc încă această senzaţie. Nu a sosit încă timpul pentru ele. Pentru a avea această senzaţie de gol interior, de lipsa de semnificaţie, de absurd, omul trebuie să devină mai întâi foarte civilizat.
De aceea, eu susţin întru totul ştiinţa, căci aceasta ajuta la aruncarea peştelui pe mal. Când se va trezi pe malul fierbinte, peştelui i se va face sete. Înainte nu i-a fost niciodată sete. Pentru prima oară în viaţa lui, el va simţi lipsa oceanului care îl înconjura, răceala lui, apa dătătoare de viaţă. Îşi va da seama că moare.
Aceasta este situaţia în care se afla astăzi omul civilizat, omul educat: el simte că moare. Această senzaţie îl îngrijorează foarte tare. El doreşte să afle ce este de făcut, cum poate intra din nou în oceanul vieţii.“
OSHO (Bhagwan Shree Rajneesh) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi controversaţi învăţători spirituali. Viaţa şi învăţăturile lui au influenţat milioane de oameni, de toate vârstele. Osho a fost considerat de către ziarul londonez „Sunday Time“ drept unul dintre „cei o mie de creatori ai secolului“, de către ziarul indian „Sunday Mid-Day“, drept unul dintre cei zece oameni - alături de Ghandi şi Buddha - care au schimbat destinul Indiei, iar de către autorul american Tom Robbins ca „cel mai periculos om de la Iisus Hristos“.
Despre activitatea sa, Osho spunea că ajută la crearea unui nou tip de fiinţe umane. Obişnuia să caracterizeze acest nou tip uman, drept „Zorba-Buddha“ capabil, pe de-o parte, să se bucure de plăcerile lumeşti precum Zorba Grecul şi, pe de-altă parte, să trăiască în calmul şi liniştea caracteristică lui Buddha.
Unicitatea lui Osho constă în faptul că nu încearcă să ofere soluţii sau dogme, ci instrumente pe care oamenii să le folosească în viaţa de fiecare zi, pentru a se realiza: „Răspunsul este în voi. Eu doar vă ajut să conştientizaţi potenţialul de care dispuneţi.“
Viziunea unificatoare a lui Osho se regăseşte în întreaga lui operă, ea incluzând atât înţelepciunea eternă a Est-ului cât şi cele mai avansate cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei din Vest.
Osho este de asemenea cunoscut pentru contribuţia sa revoluţionară la ştiinţa transformării interioare. Originalele sale „Meditaţii Dinamice“ sunt create în primul rând pentru a elibera stresurile acumulate în corp şi minte, uşurând astfel experimentarea stării de meditaţie.
