Ghid de valorificare a patrimoniului rural

Prins în vârtejul vieţii cotidiene, sufocat de noxe şi de domnia rating-ului sau a show-biz-ului, în permanentă lipsă de timp, rob al unei societăţi super informatizate care-l anonimizează transformându-l din individ în mulţime, omul modern, citadin prin excelenţă, simte nevoia să-şi găsească rădăcinile – cine este şi de unde vine.

Îl găsim astfel în căutarea originilor, întorcându-se plin de speranţă la sat, satul lui, paradisul pierdut, colţul idilic, preamărit de artişti, garant al calităţii relaţiilor umane, al calităţii mediului, al calităţii vieţii în ansamblu.

Din păcate însă, el tinde să ignore problemele acute cu care se luptă lumea satelor: agricultura în declin, exod rural, şomaj şi populaţie îmbătrânită, sărăcie, lipsa unei conştiinţe colective a valorilor existente.

De aceea spaţiul rural este primul care trebuie supus principiilor unei dezvoltări durabile. În aceste condiţii, valorificarea patrimoniului rural pare a fi domeniul ideal de aplicare a principiilor dezvoltării durabile în fiecare din cele patru câmpuri ale sale de manifestare economic, social, mediu, etica.

Aflat în permanentă evoluţie, moştenire colectivă ce trebuie protejată spre a fi transmisă generaţiilor viitoare, patrimoniul rural, material şi imaterial, este purtător de dezvoltare culturală şi economică a teritoriului.

În România, zonele rurale, cu o pondere de 80% din teritoriu, prea puţin pregătite să facă faţă schimbărilor dramatice la nivel social şi economic, cunosc un accentuat fenomen de pauperizare.În încercarea de a stopa acest fenomen şi în deplină concordanţă cu politicile Uniunii Europene, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a avut iniţiativa de a elabora versiunea română a „Ghidului de valorificare a patrimoniului rural“.

Ghidul a fost realizat de către Institutul de cercetare-proiectare Prodomus SA, Bucureşti, şi Asociaţia Arhitecţilor şefi de Judeţ beneficiind de sprijinul şi colaborarea unor specialişti şi cadre de conducere din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Guşti“, Bucureşti, dl. Jean Claude Rouard, expert al Consiliului Europei.

„Ghidului de valorificare a patrimoniului rural“ se adresează tuturor actorilor publici sau privaţi, populaţie rurală, autorităţi locale sau centrale, comunitate ştiinţifică, în încercarea de a deschide calea unui dialog fructuos între părţi, cu scopul de a reconsidera complexitatea unui teritoriu şi bogăţiile patrimoniale, într-un demers transversal care poate da naştere la activităţi inovatoare, legând patrimoniul de dezvoltare. S-a dorit obţinerea unei schimbări de mentalitate la toate nivelurile, astfel încât prezervarea patrimoniului sa nu mai fie văzută ca o frâna, ci ca un factor de dezvoltare.

Fără a dori sa inventăm roata, prezentul ghid a preluat structura ghidului francez (Guide de valorisation du patrimoine rural - 2000) fiind structurat în trei părţi principale ce cuprind metoda, instrumentele şi exemple de demersuri de succes asupra patrimoniului.

Metoda este adaptarea metodologiei prezentate în Guide europeen d’observation du patrimoine rural – CEMAT adoptat la Budapesta (28 martie 2003) de Comitetul înalţilor funcţionari şi adusă la cunoştinţa CEMAT (Confereance europeene des ministres responsables de l’amenagement du territoire) la Ljublijana (16-17 septembrie 2003).

Ghidul european a fost tradus şi diseminat de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, sub numele de Ghid de evaluare a patrimoniului rural în mai 2004.

Metoda prezintă cititorului, mai mult sau mai puţin avizat, calea unui demers bazat pe participare şi parteneriat, plecând de la definirea patrimoniului, material şi imaterial, prezentarea elementelor sale constitutive, etapele unei acţiuni de evaluare, descrierea paşilor necesari unei abordări reuşite de tip proiect, în scopul valorificării patrimoniului, pornind de la simpla şi necesară prezervare, trecând prin restaurare, renovare şi reabilitare şi ajungând la reconversie şi reinventare creatoare.

Instrumentele au fost structurate în doua capitole, juridice şi financiare, şi au scopul să faciliteze operaţionalizarea demersului de valorificare prin prezentarea de informaţii practice privind cadrului legal de acţiune şi modalităţile de finanţare a iniţiativelor.

Capitolele se bazează în întregime pe cadrul legislativ în vigoare, având la sfârşitul fiecărui subcapitol trimiteri la actele normativ şi la organismele ce pot furniza informaţii suplimentare. Din acest motiv, aceste capitole sunt susceptibile de a fi revizuite periodic.

Exemplele prezintă fişe sintetice ale unor demersuri de succes în valorificarea patrimoniului, structurate pe elementele constitutive ale patrimoniului. Iniţiatorii, provenind din medii diferite – societatea civilă prin organizaţii neguvernamentale şi fundaţii, comunitatea ştiinţifică prin muzee şi asociaţii, administraţia locală sau centrală prin consilii locale / judeţene sau ministere, persoane private sau juridice - au dovedit existenta unei mişcări reale de dezvoltare prin recuperare şi valorizare la toate nivelele patrimoniului rural. Fişele au fost întocmite cu sprijinul şi în deplinul acord al iniţiatorilor sau responsabililor de proiect. Ghidul se sprijină pe aceste exemple concrete pentru a demonstra fezabilitatea şi succesul unor demersuri ce pun în centrul acţiunii valorificarea patrimoniului.

Realizat la dimensiunile unei cărţi de buzunar, într-o formă extrem de atractivă prin ilustraţia bogată şi sugestivă şi prin stilul direct şi accesibil, „Ghidului de valorificare a patrimoniului rural“ îşi propune să devină un instrument util pentru toţi cei ce se angajează în construirea viitorului prin recuperarea trecutului, prin regăsirea sufletului interior al tuturor lucrurilor, căci aşa cum spunea Mihail Kogălniceanu, „Un popor fără trecut nu poate avea viitor“.