Librăria JOVIS
Cărţi pentru o lume mai bună®
Cărţi pentru o lume mai bună®
Afaceri
Agricultură ecologică Agricultură-Grădinărit Alimentaţie sănătoasă Animale de companie Artă Arte marţiale Astrologie Biografii - Memorialistică Botanică Călătorii Cărţi pentru copii Dezvoltare personală Dicţionare Diverse Drept-Legislaţie Ecologie Energii alternative Enigme-Conspiraţii Ezoterism Ghiduri Idei creative Istorie Istorie ascunsă Medicină alternativă Muzică Politică Poţi face şi singur Psihologie Religie Revista Nexus Sănătate Sexualitate Sonicitate Spiritualitate Sport Ştiinţă Ştiinţe de frontieră Umor Yoga Zoologie
Cartea „Misterele supreme ale naturii“ adună trei texte într-un unic corpus dedicat explicării enigmelor naturii: „Despre tainele alchimiei“ (în trei tratate), „Despre filosofia ocultă“ şi „Arhidoxele magiei“ (în şapte tratate).
Dincolo de stilul abscons şi intens metaforic, specific epocii şi autorului, cartea ne înfăţişează un amestec de reţete ale transmutaţiei şi reacţiilor chimice, o distincţie categorială între arta sacră a magiei şi varianta degradată a acesteia, necromanţia, o relaţionare sistematică a zodiilor, planetelor şi maladiilor, urmată de dezvăluirea unei sume de taine ale naturii.
De numele lui Theophrastus Bombast von Hohenheim, supranumit şi Paracelsus (1493-1541), se leagă numeroase legende.
A fost medic, aventurier, fizician, alchimist şi magician, dar şi metafizician, mag şi astrolog.
Ca medic, a combătut teoria clasică a anticului Galenus, susţinând că maladia reprezintă un dezechilibru nu al umorilor, ci al chimiei ce reglează fiziologia.
Spirit vizionar, el a atribuit vindecarea unui raport optim între simptom şi tipul medicamentaţiei folosite.
Fascinat ca orice alchimist de găsirea pietrei filosofale, dar şi de transmutaţia diferitelor metale în aur, Paracelsus rămâne în istoria ştiinţelor chimice drept cel dintâi care a folosit în laborator un aparat de distilare prin utilizarea vaporilor de apă.
De asemenea, el obţine hidrogenul din oţet şi pilitură de fier, iar eterul etilic din etanol şi vitriol.
Filosofia sa, de filiaţie neoplatoniciană, este una de factură panteistă, holistă şi cosmologică, căci Universul său Întregul se manifesta prin parte, iar individualul participa la coerenţa generalului.
Natura musteşte de spirit, care este esenţa Universului.
Natura umană este tripartită, fiind constituită din trupul elementar (carcasă), corpul astral (sufletul) şi corpul eteric (spiritul).
Teoria medicală a lui Paracelsus era strâns legată de filosofia naturală, de experienţă şi de observaţie. Sistemul lui Paracelsus era bazat pe filosofia neoplatonică, în care ni se spune că viaţa omului este considerată a fi inseparabilă de cea a Universului. Pentru el, scripturarul limus terrae, din care este creat trupul omului, este în realitate un extras al tuturor fiinţelor create anterior.
Pe scurt, iată care ar fi teoria generală, într-un fel filosofia lui Paracelsus: Unitatea este legea dominantă a universului, unitatea forţei, unitatea materiei iar ansamblul acestor unităţi este Dumnezeu, unic în chip infinit şi infinit în chip unic.
Esenţa universului nostru este Legea, ansamblu regulilor ce guvernează acţiunile şi reacţiunile modalităţilor vitale. Căci materia întreagă este impregnată de viaţă, care se manifestă sub tot atâtea aparenţe şi prin intermediul tot atâtor organe câte fiinţe.
Viaţa fiind unică şi modalităţile sale felurite, totul nu este decât raport şi totul nu este decât armonie. Prin urmare, filosofia lui Paracelsus, este în realitate mult mai elevată decât am vrut noi să credem.
