Nicolae C. Paulescu

Nicolae Paulescu este cunoscut românilor pentru descoperirea insulinei şi pentru nedreptatea ce i s-a făcut prin acordarea Premiului Nobel unor cercetători canadieni, tot pentru descoperirea tratamentului pentru diabet.

Mai puţin cunoscut e faptul ca în 1969 Comitetul Nobel şi-a recunoscut greşeala, confirmând opera de pionierat a savantului român.

Dr. Constantin Angelescu prezintă în cartea sa latura umană a marelui profesor Nicolae Paulescu, descoperirile sale pe plan medical şi încercările de perfecţionare a învăţământului medical românesc, de pregătire continuă a tinerilor medici. Nicolae Paulescu a fost un pionier al endocrinologiei moderne, studiind hipofiza, splina, glanda suprarenală, tiroida, pancreasul, tratamentul febrei şi arătând netemeinicia legilor lui Ambard şi a constantei ureo secretorii lucru care a dus la eliminarea lor din practica medicală. În plus, Nicolae Paulescu a avut o contribuţie remarcabilă la întemeierea neurochirurgiei române şi a introdus în fiziologie ideea de „suflet“ şi de „Dumnezeu“.

La sfârşitul cărţii veţi găsi un tabel cronologic cu date privind viaţa şi opera lui Nicolae Paulescu, dar şi cu precizarea studiilor despre marele savant apărute după moartea sa, urmată de o listă a publicaţiilor cercetătorului, un rezumat în limba engleză şi altul în franceză.

Cuprinsul cărţii „Nicolae C. Paulescu“:

• În loc de prefaţă
• Prefaţă (Acad. Ştefan Milcu)
• Obârşia şi copilăria
• La Paris
• La catedra de fiziologie
  • Contribuţia lui Paulescu la reorganizarea învăţământului medical românesc după războiul de reîntregire
  • Examenul de liberă-practică a medicinei în ţară
• Paulescu, pionier al endocrinologiei moderne
  • Hipofiza
  • Splina
  • Glanda suprarenală
  • Tiroida
  • Pancreasul
  • Tratamentul febrei
  • „Legile lui Ambard şi constanta ureo-secretorie sunt eronate“
• Contribuţia lui Paulescu la fundarea neurochirurgiei române
• Contribuţia lui Paulescu la o înaltă calificare profesională a elevilor săi
• Vis neîmplinit
• Paulescu omul
  • O rază de lumină asupra unui crâmpei din viaţa lui
  • Preocupări literare şi artistice
  • Spicuiri din corespondenţa lui Paulescu. Aprecieri. . . dedicaţii. . . autografe. . .
  • Activitate fără preget, sănătate neglijată
  • Omagieri postume
• Paulescu în istoria medicinei româneşti
  • Explicaţia unor nedumeriri
  • „Şoapta, meşteşugit filtrată. . . , emisă din umbră“
  • „Chestionarul lui Paulescu“
• Noţiunea de Dumnezeu în ştiinţă
• Descoperirea insulinei
  • Lucrările lui Nicolae Paulescu
  • Lucrările lui Banting şi Best
  • O decernare eronată a premiului Nobel
  • Proteste zadarnice
  • Savanţi contemporani descoperirii insulinei consideră eronată decernarea premiului Nobel
• 50 de ani mai târziu
  • Un proces de prioritate ştiinţifică
  • Descoperirea unui citat fals
  • Ian Murray şi istoricul descoperirii insulinei
  • Ch. Best recunoaşte mistificarea
  • Scrisoarea profesorului Arne Tiselius
  • Raportul Federaţiei Internaţionale a Diabetului
• Incorectitudine şi încălcări ale eticii ştiinţifice
• Insulina, descoperire a geniului românesc
• Încheiere
• Tabel cronologic
• Lista publicaţiilor lui Nicolae Paulescu
• Bibliografie

Despre autor(i):

Dr. CONSTANTIN ANGELESCU (1094-1990) l-a cunoscut îndeaproape pe Nicolae Paulescu, fiindu-i nepot, elev, secretar şi asistent în laboratorul de fiziologie al Facultăţii de Medicină din Bucureşti.

Dr. Constantin Angelescu, doctor în medicină (1929) a fost nepot de soră al savantului Nicolae Paulescu şi, începând din 1925, apropiat colaborator al acestuia.

După studii strălucite făcute în Franţa, la Sorbona, se dedică activităţii didactice şi desfăşoară în paralel o stăruitoare muncă de cercetare în laborator.

Împreună cu acad. I. Pavel (1897-1991), el şi-a dedicat forţele pentru recuperarea adevărului în ceea ce priveşte descoperirea de către Nicolae Paulescu a INSULINEI, leacul diabetului.