Afaceri
Agricultură ecologică
Agricultură-Grădinărit
Alimentaţie sănătoasă
Animale de companie
Artă
Arte marţiale
Astrologie
Biografii - Memorialistică
Botanică
Călătorii
Cărţi pentru copii
Dezvoltare personală
Dicţionare
Diverse
Drept-Legislaţie
Ecologie
Energii alternative
Enigme-Conspiraţii
Ezoterism
Ghiduri
Idei creative
Istorie
Istorie ascunsă
Medicină alternativă
Muzică
Politică
Poţi face şi singur
Psihologie
Religie
Revista Nexus
Sănătate
Sexualitate
Sonicitate
Spiritualitate
Sport
Ştiinţă
Ştiinţe de frontieră
Umor
Yoga
Zoologie
Maeştrii spirituali au folosit dintotdeauna povestirile pentru a împărtăşi discipolilor cunoaşterea adevărurilor subtile ale lumilor aflate dincolo de pragul percepţiei omeneşti, precum şi pentru a clarifica aspectele controversate ale filozofiei; aceste povestiri se constituie în veritabile lecţii de etică şi principii ale vieţii spirituale.
Domnia Sa Sri Gurudev Swami Sivanandaji Maharaj folosea întotdeauna cu plăcere această metodă de instrucţie etică şi spirituală pentru a trezi spiritele oamenilor. Swamiji a scris mai multe cărţi eu povestiri pline de divină inspiraţie şi învăţătură, printre care prezentul volum, intitulat „Povestiri divin inspirate“, constituie o lucrare valoroasă pentru ghidarea aspiranţilor şi orientarea lor spre o corectă gândire filozofică, spre o psihologie umană şi o viaţă spirituală autentică. Astfel, ea este o comoară în plus pentru biblioteca personală a celor ce doresc să ştie mai multe despre secretele vieţii în această lume şi în lumea de dincolo.
Sri Swami Sivanandaji Maharaj, un Sannyasin exemplar, a fost o adevărată forţă în domeniul spiritual, el atribuind o importanţă deosebită spiritului renunţării, mai ales în lumea contemporană, care şi-a pierdut orientarea spirituală, scufundându-se într-o profundă criză morală. Cititorii vor descoperi în toate scrierile sale focul viu al trăirii stării de renunţare, care susţine precum o urzeală ţesătura ideilor. În ciuda strădaniei neobosite de a prezenta şi explica în lucrările sale (chiar şi novicilor) adevărata semnificaţie a acestei supreme realizări care este renunţarea, putem fără dificultate concluziona că nu există aspect al vieţii spirituale mai greşit înţeles şi mai răstălmăcit decât cerinţa renunţării ca răspuns la chemarea unei vieţi spirituale. Iluzia care se ţese înaintea ochilor oamenilor este atât de greu de decelat, încât nici celor mai înţelepţi oameni nu li s-a părut uşor să se elibereze din puternica ei strânsoare, care a ajuns să acapareze părţi vitale ale fiinţei. Tocmai această insistenţă asupra unui factor important al vieţii spirituale autentice este cea care explică începerea cărţii cu mesajul, mai puţin cunoscut, dar deşteptător de conştiinţă al primei povestiri.
Deşi viziunea acestor povestiri, parabole şi anecdote este în principal una a nobilei vieţi spirituale, ele pot servi şi ca naraţiuni de mică întindere pentru instituţiile de învăţământ.
Swami Shivananda s-a născut în 1887 în sudul Indiei. Tatăl său era un mare Shiva Bhakta (devot al lui Shiva), iar mama sa era o femeie foarte credincioasă.
Studiile superioare le-a făcut la Şcoala Medicală din Tanjore, angrenând o voinţă şi o strădanie ieşite din comun. Vacanţele şi le-a petrecut nu acasă ci la spital, unde obţinuse permisiunea de a intra oricând în sala de operaţii. A fost întotdeauna primul la toate examenele şi a avut cunoştinţe mai multe chiar şi decât medicii cei mai respectaţi, fiind capabil să răspundă, din chiar primul an de studenţie, la întrebări pentru care studenţii anilor terminali nu deţineau nici măcar informaţii sumare.
După facultate a practicat medicina la Tiruchi, în acea perioadă Swami Shivananda a editat un cotidian medical, pe care, de multe ori l-a distribuit gratuit şi pentru care nu a cerut nimănui nici o contribuţie financiară.
A dovedit un talent medical deosebit tratând cu succes cazuri considerate incurabile. Toţi pacienţii săi afirmau despre Swami Shivananda că primise de la Dumnezeu harul miraculos al vindecării. Când avea situaţii grave veghea şi noaptea, iar în cazul săracilor, nu numai că nu le întorcea spatele, dar de multe ori le dădea bani pentru mâncare sau ca să-şi achite taxele de spitalizare. Spiritul său de sacrificiu şi de renunţare l-au făcut să fie îndrăgit de toată lumea.
În 1923 viaţa lui Swami Shivanada a luat o turnură deosebită. Iată ce ne spune Mircea Eliade, care a fost discipolul lui Swami Shivanada, despre această perioadă din viaţa maestrului său:
„Swami Shivananda a practicat medicina zece ani. La treizeci şi cinci de ani i-au murit soţia şi un copil. Atunci a lăsat totul şi a pornit pe jos, dormind pe marginea drumurilor, cerşind din poartă în poartă, din Singapore în Himalaya. A fost bolnav doi ani de reumatism şi de malarie, dar s-a vindecat prin practicile YOGA. Acum e fericit căci pentru el nu mai există nici durere, nici despărţire, nici moarte, pentru că dualismul este aparent şi pentru că singura realitate este Brahman-Atman, sufletul, unul şi acelaşi în om ca şi în Univers.“
Pe data de 1 iunie 1924 a fost iniţiat de către Paramahamsa Vishwananda Saraswati în ordinul sannyas-ilor, primind numele de Swami Sivananda Sarasvati.
În 1936 a pus bazele societăţii Viaţa Divină, care este astăzi centrul şi sediul unei organizaţii internaţionale, cu un număr mare de filiale atât în India cât şi în alte ţări, având ca principal obiectiv răspândirea cunoaşterii spirituale şi serviciul dezinteresat oferit umanităţii.
Pentru ai ajuta pe oamenii cu preparate ayurvedice a înfiinţat, în 1945, Farmacia ayurvedică Sivananda care a avut un impact foarte mare asupra populaţiei, făcând cu greu faţă cererilor pacienţilor.
Swami Shivananda a scus aproximativ 300 de cărţi prin care şi-a răspândit mesajul divin despre altruism, meditaţie şi comuniune cu Divinul.









