Librăria JOVIS
Cărţi pentru o lume mai bună®
Cărţi pentru o lume mai bună®
Afaceri
Agricultură ecologică Agricultură-Grădinărit Alimentaţie sănătoasă Animale de companie Artă Arte marţiale Astrologie Biografii - Memorialistică Botanică Călătorii Cărţi pentru copii Dezvoltare personală Dicţionare Diverse Drept-Legislaţie Ecologie Energii alternative Enigme-Conspiraţii Ezoterism Ghiduri Idei creative Istorie Istorie ascunsă Medicină alternativă Muzică Politică Poţi face şi singur Psihologie Religie Revista Nexus Sănătate Sexualitate Sonicitate Spiritualitate Sport Ştiinţă Ştiinţe de frontieră Umor Yoga Zoologie
Cartea „Psihologia ezotericului“ este superbă prin profunzimea adevărurilor prezentate, dar şi cutremurătoare prin prezentarea fără menajamente a realităţii care ne înconjoară şi ne defineşte.
Publicată iniţial sub titlul „Revoluţia Interioară“, cartea vorbeşte exact despre acest aspect.
Conţinând transcrierea conferinţelor ţinute de Osho la începutul anilor `70 în faţa unui grup destul de mic de discipoli, cartea începe să vorbească despre psihologie exact de acolo de unde a ajuns cu descoperirile ştiinţa occidentală a psihologiei.
Aici apar pentru prima oară tradiţionalele expresii: „Sexul, iubirea rugăciunea: trei paşi către Divin“ ori „Saltul în gol: misterul meditaţiei“.
Osho ne spune încă de la început că procesul natural şi automat al evoluţiei se sfârşeşte odată cu omul. Omul este ultimul produs al evoluţiei inconştiente. Odată cu el începe evoluţia conştientă.
Vestea bună este că fiinţă umană poate evolua din punct de vedere spiritual, vestea proastă este că suntem resposabili pentru evoluţia noastră şi fiecare alegere pe care o facem (chiar şi alegerea de a nu alege nimic) ne apropie sau ne îndepărtează de idealul spiritual către care aspirăm.
Iată acum şi un citat semnificativ din această carte superbă:
„Odată cu apariţia omului a luat sfârşit procesul natural, automat al evoluţiei. Omul este produsul ultim al evoluţiei inconştiente. Odată cu el începe evoluţia conştientă. Sunt multe lucruri de care trebuie să ţinem seama.
În primul rând, evoluţia inconştientă este mecanică şi naturală. Se întâmplă de la sine. Prin intermediul acestui tip de evoluţie îşi face apariţia conştiinţa. Dar în momentul în care ia naştere conştiinţa, evoluţia inconştientă ia sfârşit, pentru că scopul ei a fost împlinit. Evoluţia inconştientă e necesară doar până în punctul în care ia fiinţă conştiinţa. Omul a devenit conştient. Într-un fel el a transcens natura. Acum natura nu mai poate face nimic; produsul ultim posibil prin intermediul evoluţiei naturale a luat deja fiinţă. Acum omul a căpătat libertatea de a hotărî dacă să evolueze sau nu.
În al doilea rând, evoluţia inconştientă este colectivă. Dar din momentul în care evoluţia devine conştientă, ea va fi individuală. Nicio evoluţie colectivă, automată, nu poate merge mai departe de apariţia omului. De aici înainte, procesul evoluţiei nu poate fi decât unul individual. Conştiinţa dă naştere individualităţii. Înainte de apariţia ei nu există individualitate, există doar specia. Câtă vreme evoluţia e încă inconştientă, ea este un proces automat; nu există nicio incertitudine în ceea ce o priveşte. Lucrurile sunt provocate de legea cauzei şi efectului. Existenţa este mecanică şi sigură. Dar odată cu omul, odată cu apariţia conştiinţei îşi face apariţia şi incertitudinea. Acum nimic nu mai e sigur. Evoluţia poate să aibă loc sau poate să nu aibă loc. Potenţialul există, dar alegerea rămâne în întregime în seama fiecărui individ. De aceea este neliniştea un fenomen omenesc. Mai jos de om nu există anxietate, fiindcă nu există posibilitatea de a alege. Totul se întâmplă aşa cum trebuie să se întâmple. Nu există alegere, aşadar nu există nici cel care alege, iar în absenţa alegătorului nu are cum să ia naştere anxietatea. Cine să fie neliniştit? Cine să fie încordat?
Odată apărută posibilitatea de a alege, neliniştea îi urmează ca o umbră. Acum totul trebuie să fie rezultat al unei alegeri, totul presupune un efort conştient. Tu eşti singurul responsabil. Dacă greşeşti, greşeşti. E responsabilitatea ta. Dacă reuşeşti, reuşeşti. Iarăşi e responsabilitatea ta. Şi fiecare alegere e definitivă, într-un anume sens. Nu poţi da lucrurile înapoi, nu poţi nici să uiţi, nu poţi să revii asupra alegerii făcute. Alegerea făcută devine destinul tău. Va rămâne cu tine şi va face parte din tine; n-o poţi anula. Dar orice alegere este un joc de zaruri; orice alegere e făcută în întuneric, pentru că nimic nu e sigur.
Iată motivul pentru care omul suferă de anxietate. El e neliniştit din prima clipă. Ceea ce-l tulbură – ca să începem cu începutul – este: a fi sau a nu fi? A face sau a nu face? A face asta sau a face cealaltă? E imposibil să nu fie nevoit să aleagă. Dacă dacă nu alegi, înseamnă că ai ales să nu alegi; este tot o alegere. Aşadar eşti nevoit să alegi, nu ai libertatea de a nu alege. Nealegerea reprezintă o responsabilitate la fel de mare ca orice altă alegere.
Demnitatea, frumuseţea şi gloria omului sunt date de conştiinţa sa. Dar tot conştiinţa este şi o povară. Gloria şi povara vin împreună din momentul în care ai devenit conştient. Fiecare pas este o mişcare între cele două. Odată cu omul iau naştere alegerea şi individualitatea conştientă. Poţi evolua, dar evoluţia ta va fi rezultatul unei strădanii individuale. Poţi evolua şi deveni un buddha sau poţi să n-o faci. Alegerea e a ta.
Există deci două feluri de evoluţie: cea colectivă şi cea individuală, conştientă. Evoluţia implică progres inconştient, colectiv, de aceea ar fi mai nimerit termenul de revoluţie atunci când vorbim despre om. În cazul omului devine posibilă revoluţia.
Revoluţia, în sensul pe care-l dau eu acum termenului, înseamnă un efort conştient, individual, îndreptat către evoluţie. Înseamnă efortul de a atinge culmea responsabilităţii individuale. Eşti singurul responsabil de evoluţia ta. De obicei omul încearcă să evite responsabilitatea propriei evoluţii, să scape de responsabilitatea pe care o aduce libertatea de a alege. Există o mare frică de libertate. Atunci când eşti sclav, responsabilitatea pentru viaţa ta nu-ţi revine niciodată ţie; altcineva e cel responsabil. Aşa că, într-un fel, sclavia e foarte confortabilă. Nu ai povara responsabilităţii. Din punctul acesta de vedere, sclavia este o libertate: eliberarea de alegerea conştientă.
Din momentul în care devii cu totul liber va trebui să faci alegeri proprii. Nu te mai obligă nimeni să faci ceva anume; ai în faţă toate alternativele. Atunci începe lupta cu mintea. Şi în felul acesta ajunge să-ţi fie frică de libertate.
În parte, atracţia pe care o exercită ideologii de genul comunismului şi fascismului vine din faptul că ele oferă oamenilor posibilitatea de a nu-şi asuma libertatea individuală, de a se sustrage responsabilităţii individuale. Povara responsabilităţii îi e luată individului, cea responsabilă fiind acum societatea. Dacă ceva nu merge bine poţi să arăţi cu degetul statul, organizaţia. Omul nu mai e decât parte componentă a structurii colective. Dar anulând libertatea individuală, fascismul şi comunismul anulează şi posibilitatea evoluţiei omeneşti. Este un regres, dat fiind că am ajuns la posibilitatea măreaţă pe care o oferă revoluţia: aceea a transformării totale a fiinţelor omeneşti. Când dăm înapoi în felul acesta, distrugem posibilitatea de a ajunge la realizarea ultimă. Regresăm, redevenim asemenea animalelor.
Din punctul meu de vedere, evoluţia poate continua doar ca rezultat al asumării responsabilităţii individuale. Eşti singurul responsabil pentru tine! Responsabilitatea aceasta este o mare binecuvântare, deşi în aparenţă e tocmai invers. Odată cu responsabilitatea individuală vine şi efortul care în ultimă instanţă conduce la conştiinţa neutră.
Pentru noi a luat sfârşit vechiul tipar al evoluţiei inconştiente. Te poţi întoarce la el, dar nu poţi rămâne în el. Fiinţa ta se va revolta. Omul a devenit conştient; el trebuie să rămână conştient. Altă cale nu e.“
OSHO (Bhagwan Shree Rajneesh) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi controversaţi învăţători spirituali. Viaţa şi învăţăturile lui au influenţat milioane de oameni, de toate vârstele. Osho a fost considerat de către ziarul londonez „Sunday Time“ drept unul dintre „cei o mie de creatori ai secolului“, de către ziarul indian „Sunday Mid-Day“, drept unul dintre cei zece oameni - alături de Ghandi şi Buddha - care au schimbat destinul Indiei, iar de către autorul american Tom Robbins ca „cel mai periculos om de la Iisus Hristos“.
Despre activitatea sa, Osho spunea că ajută la crearea unui nou tip de fiinţe umane. Obişnuia să caracterizeze acest nou tip uman, drept „Zorba-Buddha“ capabil, pe de-o parte, să se bucure de plăcerile lumeşti precum Zorba Grecul şi, pe de-altă parte, să trăiască în calmul şi liniştea caracteristică lui Buddha.
Unicitatea lui Osho constă în faptul că nu încearcă să ofere soluţii sau dogme, ci instrumente pe care oamenii să le folosească în viaţa de fiecare zi, pentru a se realiza: „Răspunsul este în voi. Eu doar vă ajut să conştientizaţi potenţialul de care dispuneţi.“
Viziunea unificatoare a lui Osho se regăseşte în întreaga lui operă, ea incluzând atât înţelepciunea eternă a Est-ului cât şi cele mai avansate cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei din Vest.
Osho este de asemenea cunoscut pentru contribuţia sa revoluţionară la ştiinţa transformării interioare. Originalele sale „Meditaţii Dinamice“ sunt create în primul rând pentru a elibera stresurile acumulate în corp şi minte, uşurând astfel experimentarea stării de meditaţie.
