Tratat de mângâieri

Pentru a hrăni imaginaţia cititorilor, Dr. Gerard Leleu, autorul cărţii „Tratat de mângâieri“, îi invită la un parcurs senzual al întregului corp (de exemplu el prezintă douăzeci şi opt de tipuri diferite de a săruta şi treizeci şi şapte moduri de a mângâia). Mângâierile pot oferi plăceri infinite fiind minunate expresii ale artei de a iubi. Întotdeauna fericirea amanţilor ia forma subtilă a mângâierilor.

Dacă aţi şti câtă sensibilitate se ascunde dincolo de măştile şi platoşele oamenilor! Directori ambiţioşi, preoţi neînduplecaţi şi jandarmi severi plângeau ca nişte copii atunci când se aborda problema mângâierii. Căci oamenii, când îi vezi dezgoliţi, la trup şi suflet, sunt înduioşători.

Într-adevăr, ceea ce ameninţă coeziunea şi permanenţa cuplului este tocmai rutina, mai ales cea a vieţii sexuale, care determină uzura dorinţei şi a plăcerii şi, într-un final, plictiseala. Or, prelungirea duratei de viaţă ne expune la un trai în comun, prea îndelungă vreme, cu aceeaşi persoană. Iar riscurile implicate de bolile cu transmitere sexuală ne incită mai degrabă să ne centrăm asupra aceluiaşi partener decât să ne împărţim între mai mulţi.

Ce fac de obicei oamenii pe care-i copleşeşte plictiseala? Optează pentru una dintre următoarele soluţii:

• Schimbă partenerul. Din păcate, lucrul acesta rareori se petrece fără durere şi dezastru. Unul dintre ei suferă, dacă nu chiar amândoi, suferă şi copiii, şi unii, şi ceilalţi putând ajunge la depresie, dacă nu chiar sinucidere. Iar din bunurile comune, cu mare trudă dobândite şi simboluri ale relaţiei, se alege praful. Adesea, schimbarea aduce şi alte deziluzii. Căci, în realitate, pentru a te apropia de fericire, pe tine însuţi ar trebui să te transformi.
• Se resemnează să trăiască fără fericire erotică. Viaţă, fără-ndoială, posibilă dacă sentimentele sunt puternice, deşi acestea riscă să-şi piardă din intensitate o dată cu dorinţa. Şi, cu siguranţă, cu atât mai posibilă atunci când afecţiunii i se alătură împărtăşirea unor pasiuni comune: un ideal, un proiect, o artă etc. Totuşi, cuplul este mai viu când e străbătut de seva erotismului. Cât despre aceia ale căror sentimente sunt călduţe, iar ceea ce împărtăşesc este exclusiv de ordin material, coexistenţa lor nu va-ntârzia să se transforme într-o „eternă concesie“.
• Regenerează şi reînnoiesc schimburile corporale, astfel încât să menţină interesul partenerului şi să-i susţină plăcerea. Este vorba despre infinita variaţie a mângâierilor, astfel încât, după cum se spunea în Kama Sutra „partenerul să se simtă de parcă ar fi cu treizeci şi două de femei diferite“ sau, reciproc, partenera să se simtă de parcă ar fi cu treizeci şi doi de bărbaţi diferiţi. Iar pentru ca acestei reînnoiri să i se ofere toate şansele, de ce să nu apelăm la tratate?

Unii vor protesta: „Iubirea nu se-nvaţă, ştim totul din instinct. Şi apoi, când nu te mai mulţumeşti cu atât, n-ai decât să-ţi foloseşti imaginaţia“. Dar nimeni nu poate şti totul; n-ar fi atunci indicat să învăţăm iubirea? Învăţăm să citim, să scriem, să gătim, să cântăm la chitară. De ce nu am face asemenea orientalilor care, milenii de-a rândul, au transmis, întru binele tuturor, arta erotică, aşa cum au făcut şi cu dansul, caligrafia sau ikebana? Culegerile lor de precepte despre senzualitate erau parte integrantă a cărţilor sacre, precum Kama Sutra sau Ananga Ranga. Şi oare nu Balzac a zis că: „în iubire, femeia este, şi nu la suflet mă gândesc, o liră ale cărei taine nu se oferă decât aceluia ce ştie a o mânui?“ Acelaşi lucru îl putem spune şi despre bărbat.Alţii exclamă: „La naiba cu tehnica, iubirea este poezie, iubirea este spontaneitate, iubirea este tandreţe“. Dar cunoaşterea nu ucide nici elanul, nici tandreţea, dimpotrivă, le îmbogăţeşte, le nuanţează infinit, le inspiră mii de acorduri. Erotismul este ceea ce rămâne când am uitat totul; în vâlvătaia iubirii, îndrăgostitul transcende paginile tratatelor, aşa cum pictorul sau compozitorul, purtaţi de inspiraţie, trec dincolo de învăţăturile anilor de ucenicie. De altfel, dacă instinctul sau imaginaţia fiecăruia ar fi într-atât de roditoare, iar tandreţea şi poezia, atât de răspândite, n-ar exista atâta plictiseală în alcovuri.

Cuprinsul cărţii „Tratat de mângâieri“:

• Prefaţă la noua ediţie
• La ce visaţi fără să îndrăzniţi să cereţi
• Pielea. 1. 500. 000 de receptori în aşteptare
• De la mamă la iubită
  • Paradisul pierdut
  • Nevoia de mângâieri
  • Ce spun femeile
  • Ce spun bărbaţii
  • Femeia, bărbatul şi mângâierea
  • Arta mângâierii
  • Plăcerea mângâierii
  • Paranteză
  • Mijloacele mângâierii
  • Cele trei cercuri
• Geografie senzuală
  • Al treilea cerc. Gura, faţa, părul, gâtul, braţele
  • Al treilea cerc. Torsul, pântecele, spatele, fesele, piciorul
  • Al doilea cerc
  • Primul cerc al bărbatului
  • Primul cerc al femeii
  • Ţinuturile primului cerc al femeii
  • Mângâierea interioară
  • Spre o armonie a contopirii
  • Al nouălea cer
• Dincolo de mângâiere
  • Mângâierile sufletului
  • Iubirea de mâine
• Fericirea trece prin piele
  • Răspunsuri la întrebările cititorilor
  • Reabilitarea tactilului
• Concluzie. Ce va să vină
• Bibliografie