Afaceri
Agricultură ecologică
Agricultură-Grădinărit
Alimentaţie sănătoasă
Animale de companie
Artă
Arte marţiale
Astrologie
Biografii - Memorialistică
Botanică
Călătorii
Cărţi pentru copii
Dezvoltare personală
Dicţionare
Diverse
Drept-Legislaţie
Ecologie
Energii alternative
Enigme-Conspiraţii
Ezoterism
Ghiduri
Idei creative
Istorie
Istorie ascunsă
Medicină alternativă
Muzică
Politică
Poţi face şi singur
Psihologie
Religie
Revista Nexus
Sănătate
Sexualitate
Sonicitate
Spiritualitate
Sport
Ştiinţă
Ştiinţe de frontieră
Umor
Yoga
Zoologie
„Cartea despre ego“ parcurge treptele cunoaşterii, mai întâi prin identificarea momentelor în care propriul eu se confundă cu ego-ul, apoi prin renunţarea pas cu pas la ego, cu ajutorul iubirii şi meditaţiei.
Drumul către adevăr şi cunoaştere este presărat cu obstacole. Doar cei care au renunţat la ego au putut parcurge în întregime acest drum al cărui scop final este Iluminarea.
Oamenii confundă ego-ul cu propria persoană. Acesta este motivul pentru care nu au curaj să renunţe le el, de teamă că vor pierde ceva. Ego-ul este însă o iluzie, iluzia unor dorinţe şi ambiţii pe care omul le identifica ca fiind proprii. Ele aparţin de fapt lumii în care trăieşte, şi nu propriului eu.
Fragment din carte
„Iubirea este prima experienţă a fiinţei în care ea se pune în rezonanţă cu ceva în afara egoului ei. Ea reprezintă prima lecţie prin care omul află că poate intra în armonie cu cineva care nu face parte din egoul lui, cu o femeie sau cu un bărbat, cu un copil sau o mamă. Dacă înveţi această lecţie, de ce nu ai intra în armonie cu întreaga umanitate? Dacă armonia cu o singură persoană îţi oferă atâta bucurie, ce sentimente îţi va oferi punerea la unison cu întreaga umanitate? Mai departe, dacă poţi intra în armonie cu întreaga umanitate, de ce nu ai face-o şi cu lumea plantelor şi animalelor? Fiecare pas conduce la următorul.
Iubirea este o scară. Ea începe cu o persoană şi se termină cu totalitatea. Iubirea este începutul, Dumnezeu este sfârşitul. Să te temi de iubire înseamnă să rămâi blocat în mica ta celula întunecată.
Omul modern trăieşte într-o asemenea celulă; el este un narcisist. Narcisismul este mare obsesie a minţii moderne.
El dă naştere la o sumedenie de probleme, toate lipsite de semnificaţie. Există şi probleme creatoare, care conduc pe nivelele superioare de conştiinţă. Altele nu conduc însă nicăieri. Cel mult te scufundă şi mai jos.
Iubirea creează probleme. Ele pot fi evitate prin evitarea iubirii, dar reţineţi: acestea sunt probleme esenţiale! Ele trebuie experimentate, cunoscute şi transcense. Şi nu poţi transcende o experienţă prin care nu ai trecut. Iubirea este singurul lucru pe care merită să-l faceţi. Toate celelalte sunt secundare. Dacă vă ajută să iubiţi, merită să le încercaţi. De aceea, oricât de mare ar fi durerea, nu ezitaţi să iubiţi.
Foarte mulţi oameni iau decizia să nu se încurce cu iubirea, dar rămân blocaţi în ei înşişi. Viaţa lor nu mai seamănă cu un pelerinaj, cu curgerea râului către ocean; ea rămâne un lac murdar, cu apă stagnantă, din care nu va mai rămâne în curând decât nămolul. Pentru a-şi păstra puritatea, fiinţa trebuie să curgă. Râul îşi păstrează puritatea pentru că nu încetează să curgă.
...
Iubirea este cel mai mare koan zen posibil. Este dureroasă, dar nu trebuie evitată. Cine o evită, evită practic cea mai mare posibilitate de a creşte. Acceptaţi iubirea, suferiţi din cauza ei, căci din această suferinţă se naşte extazul. Orice formă de extaz se naşte din agonie. Da, egoul vostru va trebui să moară, dar cine moare în forma sa egotică se naşte în forma sa divină, ca un Buddha. Iubirea vă va dărui primele impresii autentice legate de tao, de zen sau de sufism, prima dovadă că Dumnezeu există, că viaţa nu este lipsită de semnificaţie.
Oamenii care afirmă că viaţa nu are nici un rost sunt cei care nu cunosc iubirea. Ei nu vor să spună altceva decât că nu au cunoscut niciodată acest sentiment.
Acceptaţi suferinţa provocată de iubire. Cine nu trece prin noaptea întunecată nu poate cunoaşte sublimul răsărit de soare. Soarele nu poate răsări decât din pântecul întunecat al nopţii.“
OSHO (Bhagwan Shree Rajneesh) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi controversaţi învăţători spirituali. Viaţa şi învăţăturile lui au influenţat milioane de oameni, de toate vârstele. Osho a fost considerat de către ziarul londonez „Sunday Time“ drept unul dintre „cei o mie de creatori ai secolului“, de către ziarul indian „Sunday Mid-Day“, drept unul dintre cei zece oameni - alături de Ghandi şi Buddha - care au schimbat destinul Indiei, iar de către autorul american Tom Robbins ca „cel mai periculos om de la Iisus Hristos“.
Despre activitatea sa, Osho spunea că ajută la crearea unui nou tip de fiinţe umane. Obişnuia să caracterizeze acest nou tip uman, drept „Zorba-Buddha“ capabil, pe de-o parte, să se bucure de plăcerile lumeşti precum Zorba Grecul şi, pe de-altă parte, să trăiască în calmul şi liniştea caracteristică lui Buddha.
Unicitatea lui Osho constă în faptul că nu încearcă să ofere soluţii sau dogme, ci instrumente pe care oamenii să le folosească în viaţa de fiecare zi, pentru a se realiza: „Răspunsul este în voi. Eu doar vă ajut să conştientizaţi potenţialul de care dispuneţi.“
Viziunea unificatoare a lui Osho se regăseşte în întreaga lui operă, ea incluzând atât înţelepciunea eternă a Est-ului cât şi cele mai avansate cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei din Vest.
Osho este de asemenea cunoscut pentru contribuţia sa revoluţionară la ştiinţa transformării interioare. Originalele sale „Meditaţii Dinamice“ sunt create în primul rând pentru a elibera stresurile acumulate în corp şi minte, uşurând astfel experimentarea stării de meditaţie.




