0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Istorie
  3. Ambarcaţiuni şi navigaţie în preistorie
Carte

Ambarcaţiuni şi navigaţie în preistorie

Ambarcaţiuni şi navigaţie în preistorie. Editura Cetatea de Scaun
CumpărDetalii carte

Cu specială privire la Dunărea de Jos şi Marea Neagră

Autor(i): Cristian Schuster, Alexandru Morintz
Editura: Cetatea de Scaun
Anul apariţiei: 2006
Pagini: 196 (17x25 cm)
Preţ: 18,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

De ce o carte despre ambarcaţiuni şi navigaţie? În primul rând, deoarece toate marile civilizaţii umane au apărut şi s-au dezvoltat în arealele scăldate de marile artere de apă dulce. Amintim uimitoarea cultură a egiptenilor din nordul Africii, legată strâns de apele binefăcătoare ale Nilului; oraşele strălucitoare ale sumerienilor de pe Eufrat şi cea a hinduşilor de pe Indus.

Cercetările arheologice şi unele izvoare scrise au demonstrat că deja din mileniul IV a. Chr. între oraşele sumeriene, dar şi între acestea şi diferitele regiuni mai îndepărtate, a existat un comerţ intens. Dovezi în acest sens sunt, de exemplu, documentele care se referă la regele Enmerkar şi suveranul din Aratta sau, mai târziu, regele Ur-Nanshe din Lagash, care „importa“ lemn de cedru din munţii Amanus, folosind Eufratul ca rută de transport.

Regatele-oraşe sumeriene aveau legături maritime până şi cu insula Tilmun (Bahrein), aflată la 1000 km în golful Persic. Insula era de fapt un loc unde erau aduse mărfuri din India, Africa, Egipt, Arabia de Sud. Că navigaţia juca un rol deosebit de important, este ilustrat şi de aspectul că între pictogramele sumeriene găsim şi barca, redată ca atare având capetele supraînălţate.

Ambarcaţiuni au fost folosite intens şi de populaţia harappa din India. Oraşul eponim era situat pe malul vechii albii a râului Ravi, iar cunoscutul sit de la Mohenjo-Daro pe fluviul Indus. Reprezentări ale unor ambarcaţiuni au fost identificate pe sigilii, dar şi figurate în piese din lut ars. Ambarcaţiunile au capetele înălţate, două vâsle în spate, iar în centru se găseşte o cabină/potlog dreptunghiular.

Egiptenii erau şi ei navigatori iscusiţi. Deseori au părăsit apele Nilului şi s-au aventurat pe Marea Mediterană sau Marea Roşie. Notăm aici numai relatarea din milen. 2 a.Chr., când o expediţie a luat drumul spre ţara Punt, demers soldat însă cu un eşec.

Pe Nil s-au folosit ambarcaţiuni din papirus, iar mai târziu, pe fluviu şi pe mări, şi cele din scânduri. Navele erau destinate atât activităţilor domestice, dar şi celor legate de religie, de viaţa de apoi.

De ce despre ambarcaţiuni şi navigaţie? Şi pentru că navigaţia a fost o prezenţă, de mai mică sau mai însemnată amploare, în toate zonele lumii preistorice, nu numai în cele evocate.

Această carte, „Ambarcaţiuni şi navigaţie în preistorie“ se înscrie într-o serie mai largă de cărţi care au avut însă ca subiect navigaţia la Dunărea de Jos şi în Marea Neagră. Cartea de faţă este rodul unor documentări în muzee din ţară (Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Tulcea, Ploieşti, Constanţa, Călăraşi, Olteniţa) şi străinătate (Varna, Sofia, Thessaloniki, Sankt-Petersburg, Londra, Berlin, Miinchen, Lisabona, Washington, Baltimore, Ierusalim, Tel-Aviv, Haifa, Istanbul), dar, în special, în bibliotecile institutelor arheologice şi universitare din Heidelberg, Frankfurt am Main, Munchen, Salzburg, Ierusalim, Washington, Phoenix, Sofia.

Navigaţia în preistorie a putut fi sesizată pe cale arheologică, căci, din păcate, aceasta este, în lipsa unor documente scrise, cam singura modalitate certă de aflare a realităţii de atunci, atât prin dovezi nemijlocite, precum resturi de ambarcaţiuni, porturi, ancore, miniaturi de bărci şi ancore, reprezentări murale, pe ceramică, sigilii, piatră, stânci, cât şi prin dovezi indirecte. Dintre acestea sa ales spre exemplificare pescuitul (dovedit prin unelte de pescuit, dar şi resturi osteologice de peşte) şi traficarea diverselor materii prime şi produse finite.

Acestea din urmă, prin punctele unde au fost descoperite, se dovedesc adevărate jaloane ale unor rute comerciale, şi acestea, dacă sunt în zone costiere sau pe malurile unor ape importante, certifică indirect existenţa unor elemente de navigaţie.

Cuprinsul cărţii: „Ambarcaţiuni şi navigaţie în preistorie“

  • Cuvânt înainte
  • În loc de introducere
    • Câteva noţiuni despre cadrul geografic
    • Cu privire la relaţia om - apa în preistorie
  • Despre ambarcaţiunile preistorice
    • Ambarcaţiuni de tip monoxilă
    • Ambarcaţiuni din scânduri
    • Ambarcaţiuni cu schelet din lemn şi acoperite cu piei de animale
    • Ambarcaţiuni în miniatură
    • Ambarcaţiuni-recipient
    • Reprezentări de ambarcaţiuni
    • Despre câteva epave
    • Ancore şi ancore în miniatură
  • Câte ceva despre pescuitul din preistorie şi până la geto-daci
    • Pescuitul pe Dunăre
    • Pescuitul în apele secundare ale Dunării
    • Pescuitul în Marea Neagră
    • Pescuitul în afara regiunii Dunării de Jos
    • Pescuitul din alte zone ale Balcanilor
    • Unele aspecte ale pescuitului la geto-daci
    • Unele dovezi ale pescuitului în Europa
  • Materii prime şi unele produse finite
    • Piatra
    • Chihlimbarul
    • Coloranţii
    • Sarea
    • Metalele
      • Cuprul
      • Cositorul
      • Aurul
      • Argintul
    • Scoica Spondylus
    • Sticla
  • Posibile rute comerciale
    • Rutele maritime şi unele aspecte militare
  • Câteva concluzii
  • Bibliografie
  • Planşe