0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Agricultură-Grădinărit
  3. Cărţi: Viticultură
  4. Îndrumătorul viticultorului amator - Soiurile rezistente de viţă de vie
Carte

Îndrumătorul viticultorului amator - Soiurile rezistente de viţă de vie

Îndrumătorul viticultorului amator - Soiurile rezistente de viţă de vie. Editura
CumpărDetalii carte

şi particularităţile lor de cultură

Autor(i): dr. ing. Virgil Grecu
Editura: MAST
Anul apariţiei: 2011
Pagini: 199 (20x27 cm)
Preţ: 26,01 Lei
Disponibilitate: în stoc

Iniţiativa autorului de a scrie o carte dedicată prezentării soiurilor de viţă-de-vie cu rezistenţă biologică sau toleranţă la atacul principalelor boli criptogamice şi la condiţiile critice de iernare, este salutară, deosebit de utilă şi necesară.

Cartea „Îndrumătorul viticultorului amator - Soiurile rezistente de viţă de vie“ constituie o premieră pe plan naţional, fiind, de asemenea, inedită şi pe cel internaţional.

Prin conţinutul ei bogat, cartea devine utilă unui cerc larg de cititori, interesaţi în cultivarea viţei-de-vie.

Cartea „Îndrumătorul viticultorului amator - Soiurile rezistente de viţă de vie“ se adresează specialiştilor în domeniu, amatorilor şi micilor producători (care promit „să crească mari în viitor“), cărora le fumizează un material informativ bogat, faţă de care multe publicaţii de specialitate (şi nu numai) au fost şi sunt încă reţinute.

O asemenea masă de informare poate să devină utilă şi necesară oricând, dar în perioada actuală de „tranziţie prelungită“ a viticulturii din ţara noastră, pare să fie mai bine venită ca niciodată.

Viticultorii actuali şi cei în devenire trebuie să fie informaţi că alături de cele două grupe de soiuri de viţă-de-vie cunoscute şi folosite până acum în practică: „soiurile nobile“ şi „hibrizii direct producători“, se conturează tot mai mult şi cea de a treia grupă, a „soiurilor cu rezistenţă biologică“.

Aşa cum este cunoscut, ideea sporirii rezistenţei biologice a viţei-de-vie la atacul bolilor criptogamice nu aparţine viticulturii moderne, aceasta fiind întrezărită încă din prima jumătate a secolului XIX, atunci când au fost semnalaţi primii hibrizi naturali între speciile americane.

Aceştia au fost folosiţi ulterior la încrucişări cu forme provenite din Vitis vinifera şi în continuare la hibridările complexe din etapa actuală, când s-a realizat şi trecerea la soiurile rezistente.

O asemenea orientare poate fi apreciată şi ca o cale de început spre o viticultură nouă, ecologică, durabilă şi mai profitabilă.

Obţinerea şi promovarea în practică a soiurilor de viţă-de-vie roditoare cu rezistenţă biologică a reprezentat şi reprezintă o preocupare deloc neglijabilă în unele ţări cu pondere în viticultura mondială.

Astfel, prin impulsionarea lucrărilor de ameliorare a viţei-de-vie, în cea de a doua jumătate a secolului trecut în direcţia sporirii rezistenţei la atacul bolilor criptogamice au fost obţinute rezultate remarcabile în Franţa, Germania, SUA, Ungaria, Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina, Armenia şi nu în ultimul rând în România.

Soiurile de viţă-de-vie cu rezistenţă biologică prezentate în cartea „Îndrumătorul viticultorului amator“ se caracterizează printr-un potenţial productiv superior celor de tipul „nobi“, sunt apropiate acestora din urmă sub raportul calităţii recoltei de struguri şi în unele cazuri chiar mai bune.

La marea majoritate a soiurilor cu rezistenţă biologică lipsesc particularităţile organoleptice specifice hibrizilor direct producători, sau sunt mai greu sesizabile.

În plantaţiile de viţă-de-vie cu soiuri nobile lucrările de prevenire şi de combatere a bolilor şi a dăunătorilor pot să reprezinte până la 35-40% din costurile de producţie, iar în balanţa energetică pesticidele şi aplicarea lor în practică se ridică aproximativ la aceleaşi proporţii.

Din această cauză promovarea în practică a soiurilor rezistente poate să reprezinte şi o alternativă de ridicare a productivităţii muncii, prin neaplicarea tratamentelor, sau prin reducerea acestora ca număr, precum şi a reducerii consumului de energie.

De asemenea, prin promovarea soiurilor rezistente se contribuie la păstrarea „caracterului de natural“ a produselor viţei-de-vie şi de diminuare a gradului de poluare.

Cuprinsul cărţii: „Îndrumătorul viticultorului amator - Soiurile rezistente de viţă de vie“

  • Câteva gânduri la început de carte
  • PARTEA INTRODUCTIVĂ
    • Prefaţă
    • Trecut şi prezent în viticultura ţării
    • Treptele evolutive privind împărţirea pe grupe a soiurilor de viţă-de-vie
    • Soiurile şi clonele de portaltoi
    • Soiurile şi clonele de viţe nobile
    • Hibrizii direct producători (HDP)
  • PREZENTAREA SOIURILOR REZISTENTE
    • Apariţia soiurilor rezistente
    • Caracteristicile agrobiologice ale soiurilor rezistente pentru struguri de masă sau cu funcţie mixtă
    • Caracteristicile soiurilor rezistente pentru struguri de vin şi distilate
    • Sensibilitate, toleranţă, rezistenţă
  • ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR
    • Consideraţii generale
    • Alegerea soiurilor pentru plantare
    • Producerea viţelor nealtoite în gospodării familiale
    • Alegerea şi pregătirea locului de plantare
    • Plantarea la locul definitiv
  • ÎNTREŢINEREA VIŢELOR TINERE
    • Lucrările fitotehnice aplicate viţelor tinere
    • Lucrările agrotehnice aplicate viţelor tinere
    • Mijloacele de susţinere şi formele de conducere
    • Forme şi mijloace de susţinere clasice
    • Cultura viţelor pe spaţii restrânse
  • ÎNTREŢINEREA VIŢELOR PE ROD
    • Lucrările fitotehnice aplicate viţelor pe rod
    • Lucrările agrotehnice aplicate viţelor pe rod
  • SOIURILE REZISTENTE ÎN VITICULTURA ECOLOGICĂ
    • Consideraţii generale privind viticultura ecologică
    • Modalităţile de cultivare în viticultura ecologică
  • Glosar
  • Bibliografie