0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Dezvoltare personală
  3. Cărţi: Evoluţie spirituală
  4. O minunată nefericire
Carte

O minunată nefericire

O minunată nefericire. Editura
Detalii carte

Autor(i): Boris Cyrulnik
Editura: Elena Francisc Publishing
Colecţia: Transpersonal
Anul apariţiei: 2006
Pagini: 264 (17x23 cm)
Preţ: 28,90 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.


Cât te minunezi să întâlneşti copii care triumfă asupra celor mai cumplite încercări!

Mirarea nu datează de ieri, de azi. Întotdeauna oamenii sunt uimiţi în faţa copiilor care au depăşit nenorocirile şi şi-au clădit o viaţă decentă în ciuda lor. Se „minunează“ pentru că aceşti micuţi au „triumfat“ asupra unei imense „suferinţe“. Minunea şi suferinţa sunt deja asociate.

Cât despre sentimentul de triumf, pentru ca el să ajungă în spiritul victimei, trebuie ca aceasta să fi avut timpul să scrie mai multe capitole din povestea sa pentru ca, întorcându-se în trecut, să poată să-şi dea seama că a învins.

Şi totuşi, chiar în momentul agresiunii, există deja un sentiment amestecat de suferinţă şi de speranţă. Copilul visează: „Într-o zi am să mă salvez… Într-o zi mă voi răzbuna… le voi arăta eu lor…“, şi plăcerea visului, combinată cu durerea realităţii, îi permite să o suporte.

Cuprinsul cărţii: „O minunată nefericire“

  • PREFAŢĂ
  • INTRODUCERE
    • Acolo unde ne minunăm să întâlnim copii care triumfă pornind chiar de la propria lor nefericire
    • Când copilul rănit devine subiect de roman şi obiect al ştiinţei
    • Inegalitatea traumatismelor conduce la ideea că istoria nu este un destin
    • Până în prezent, cercetătorii au pus în lumină deteriorările incontestabile.
      Acum trebuie să se pornească în căutarea proceselor reparatorii
    • O apărare victorioasă nu costă decât câţiva oximoroni
    • Triumful unui rănit nu a disculpat niciodată pe agresor
  • SPERANŢA NEAŞTEPTATĂ
    • Ceea ce impresionează un copil şi rămâne în memoria lui poate să nu spună nimic unui adult care-şi inventează trecutul
    • În timpul bombardamentelor din Londra, copiii se simţeau în siguranţă atunci când mama manifesta încredere, în acelaşi mod în care micii ostatici ai d-lui Human Bomb au fost amuzaţi de jocul educatoarei
    • Dacă Mihăiţă, în vârstă de 5 ani, a considerat arestarea sa ca pe o sărbătoare, aceasta se datorează faptului că el suferise o izolare afectivă înainte de a fi închis la Drancy. Dar Renate, care o adora pe mama sa, revede încă şi astăzi, în fiecare seară
    • Când realitatea e terifiantă, reveria dă o speranţă nebună.
      La Auschwitz, sau în timpul războiului din Pacific, supraomul era un poet
    • Deplasarea nu înseamnă rătăcire. Chiar şi atunci când ne cunoaştem provenienţa, genealogia poate fi imaginară şi când ne ignorăm trecutul, îl putem inventa după bunul plac
    • Orfanii au, în memoria lor, părinţi mereu tineri. Constrânşi la independenţă, condamnaţi la libertate, ei îşi găsesc întotdeauna comori derizorii care le încântă realitatea dezolantă
    • Exilul este, de asemenea, o formă de a fi orfan. Smulgerea din mediu poate să se cicatrizeze când cultura care îi primeşte susţine răniţii. Pentru copiii lor, şcoala şi munca devin locuri de bucurie care vindecă rănile părinţilor
    • Supravieţuitorul este un erou vinovat de a fi ucis moartea
    • Când ruşinea de a fi fericit provoacă contrasensuri, copiii rezilienţi aleargă în ajutorul celor slabi
    • Solidaritatea pe care o admirăm împiedică de asemenea rezilienţa pe care o admirăm. Când moartea unei fiinţe scumpe eliberează creativitatea, cine va îndrăzni să dezvăluie acest lucru?
    • Stupoarea provocată de un traumatism teribil lasă adesea mai puţine urme decât rănirile insidioase. Violenţa rece a unui mit poate face mai multe ravagii decât un puseu de ură.
    • Pentru a metamorfoza oroarea trebuie să creezi locurile unde se exprimă emoţia. O resocializare „ca şi când nimic n-ar fi fost“ pune în evidenţă rana, pe când transformarea se face fără grijă, din moment ce poţi să o arăţi, să o pui în scenă, să faci din ea o poveste sau o revendicare militantă
    • Un grădinar încântător, o soră mai mare iniţiatoare sau un partid politic pot schimba semnificaţia unei suferinţe
    • Se observă greu râul în care te scalzi. În timp ce violenţa a fost considerată ca o metodă normală de educaţie, maltratarea n-a fost gândită
    • Invenţiile tehnice au jucat un rol important în stabilirea relaţiilor conjugale. Şi discursurile sociale au stabilit reguli în cadrul cărora să se dezvolte copiii
    • O idee nouă: maltratarea
    • Cum facem să nu întâlnim copii rezilienţi
    • Primele întâlniri cu cei care s-au salvat
    • O capcană a observării directe: faptul că rezultatul ar fi minunat, nu vrea să spună că parcursul n-a fost dureros
    • Celor care spun „tulburări precoce, efecte durabile“ li se poate răspunde că tulburările precoce provoacă efecte precoce, care pot dura, dacă mediul înconjurător familial şi social fac din ele poveşti permanente
    • O vulnerabilitate afectivă se poate transforma în forţă afectivă, cu condiţia de a i se pune un preţ
    • Cele două alegeri, cele mai nevrotice din existenţa noastră, alegerea meseriei şi a partenerului, formează tema existenţei noastre. Dar fiecare întâlnire este un viraj, o perioadă sensibilă de negociere între istoria intimă şi discursul social
    • Puterea modelatoare a privirii celorlalţi
  • SORI NEGRI FĂRĂ MELANCOLIE
    • „Toate necazurile devin suportabile dacă îţi faci din ele o poveste“
    • Zola, Hitchcock şi Freud stabilesc regulile genului
    • Traumatismul direct lasă urme pe creier, dar ele sunt reversibile. În timp ce amintirea este o poveste învăluitoare
    • „Furia de a povesti“ îţi permite să faci o autobiografie fără să spui niciodată „eu“
    • Când povestirea despre sine devine o declaraţie afectivă, auditorului poate să-i placă această mărturisire sau să fie jenat de ea
    • Când memoria devine abuzivă, noi rămânem prizonierii trecutului nostru, ca în sindroamele posttraumatice, sau supuşi ai propagandei societăţilor totalitare
    • Când actul de memorie pietrifică viitorul, când stăpînirea trecutului relevă un proiect totalitar, mărturia devine imposibilă
    • Fericirea de a fi rasist necesită să nu te pui în locul celuilalt şi să te supui unei povestiri mitice numite „memorie colectivă“
    • Memoria individuală sădită în spiritul nostru de emoţia altora este utilizată pentru a face un teatru social
    • Nevoia de estetică este atât de presantă încât o mărturisire desolidarizează, ucigînd mitul
    • Este atât de important ca o povestire socială să fie coerentă încât practic toate instituţiile, chiar şi cele mai generoase şi mai necesare, obligă victimele la tăcere asupra mărturisirilor de neimaginat
    • Pentru fericirea falselor amintiri
    • Fără memoria vânătăilor din trecut, noi nu am fi nici fericiţi, nici nefericiţi, deoarece clipa ar fi tiranul nostru
    • Efectul-fluture al cuvântului se adaugă la identitatea narativă pentru a ne constrânge la povestire
    • Secretul este o purificare intimă care-i dă enorma sa putere de emoţie. Gândirea se transmite fizic în parafraze
    • Când secretul este tăinuit, rezultă o tulburare care alterează relaţiile. Dar când este dezvăluit, el impune remanieri dificil de suportat
    • Când fantomele se războiesc şi caută încă să se omoare, copiii lor suferă şi mai mult, din cauza reprezentării traumei
    • Să împărtăşim nefericirea noastră înseamnă să cerem celor apropiaţi să ducă propria noastră luptă
    • Efectul secretului dezvăluit depinde de cel care-l ascultă şi de modul în care el însuşi încearcă sentimentul de confidenţă
    • Pentru a nu fi străin de Sine însuşi trebuie ca anturajul să fi făcut mai întâi posibilă exersarea Eului
    • Ne înşelăm asupra bolnavului. Nu este foarte sigur că trebuie acţionat asupra rănitului, pentru ca el să sufere mai puţin, ci mai degrabă asupra culturii
    • Creativitatea va fi fiica suferinţei. Ceea ce nu înseamnă că suferinţa este mama tuturor actelor creatoare
    • Să visezi ca un nebun pentru a copleşi pierderea. A visa sau a muri
  • CONCLUZIE
  • NOTE
  • BIBLIOGRAFIE