Sf. Grigorie de Nyssa, fratele mezin al Sf. Vasile cel Mare, s-a născut în Cesareea din Capadocia.
Este mai mult un autodidact, studiind sub îndrumarea surorii sale Macrina și a fratelui său Vasile, pe care îl numea tată și stăpân.
De timpuriu a devenit profesor de retorică. Se căsătorește cu Teosebia, dar la scurtă vreme își pierde soția din cauza unei morți premature.
La sfatul fratelui său, Sf. Vasile cât și al Sf. Grigorie de Nazianz, intră în rândul clerului, ocupându-se foarte mult cu studiul dogmelor și retorica creștină.
În anul 371 devine episcop de Nyssa, un orășel în apropiere de Cesareea, aflat în eparhia fratelui său Vasile.
Rolul însemnat pe care Sf. Grigorie l-a jucat la Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopole (381) i-a adus titlul de „Părinte al Părinților“.
A scris mult și s-a implicat în luptele împotriva ereziilor din timpul său. Se stinge din viață în anul 395.
H. V. Campenhausen, referindu-se la Sf. Grigore de Nyssa, spunea că este „teologul cel mai erudit al veacului său; aceasta pentru că, dintre marii scriitori creștini din secolul al IV-lea el a asimilat în cel mai înalt grad cultura profană a antichității, pe care a folosit-o din plin la argumentarea și fundamentarea învățăturii creștine“.
Toate scrierile lui sunt străbătute de un puternic suflu ascetic și spiritual. Dintre acestea, amintim:
1) Scrieri exegetice:
Despre creația omului, unde combate doctrina lui Origen despre preexistența sufletelor.
Despre viața lui Moise (sau despre viața desăvârșită)
Cinci omilii la Rugăciunea Domnească.
2) Scrieri dogmatico-polemice
Tratat contra lui Eunomiu, în care explica doctrina Bisericii cu privire la consubstanțialitatea Fiului și a Sfântului Duh.
Anthirrheticus adversus Apollinarium, unde se susține că mântuirea noastră se datorează faptului că Hristos a adoptat natura omenească în toată plenitudinea ei.
Despre învățătura creștină (sau Marele cuvânt catehetic), în care explică pe larg și cu argumente împrumutate din filozofia greacă principalele învățături ale Bisericii.
Despre suflet și înviere (sau Macrinia), unde sunt date explicații teologice cu privire la suflet, moarte, înviere și reînnoirea tuturor lucrurilor.
3) Scrieri ascetice:
Despre feciorie, un îndemn la viață curată.
Viața Sfintei Macrina, o scurtă scriere alcătuită imediat după moartea surorii și învățătoarei sale.
În afară ce scrierile de mai sus există cuvântări rostite cu diferite prilejuri (sărbători sau evenimente funebre) care îi oferă posibilitatea de a dezvolta sau nuanța ideile pe care le-a expus sistematic în tratatele sale.
Dacă doriți mai multe informații despre Grigorie de Nyssa puteți urma linkurile următoare:
