Ce rost am?

Descoperă și împlinește-ți menirea

Autor(i): Aimen Klimmeron
Editura: Mix
Colecţia: Înțelepciunea practică
Anul apariţiei: 2010
Pagini: 255 (13x20 cm)
Preţ: 29,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Încă de la prima lectură a manuscrisului acestei cărți, mi-am spus că informațiile valoroase conținute în el merită să ajungă la îndemâna cât mai multor oameni.

Cartea „Ce rost am? Descoperă și împlinește-ți menirea“ este scrisă cu umor dar și cu seriozitate, autorul neezitând să scoată în evidență modul manipulator în care societatea urmărește să ne uniformizeze conștiințele și să ne împiedice să ne descoperim și să ne urmăm menirea, deoarece pentru conducătorii lumii în care trăim, roboțeii obedienți sunt mult mai folositori decât oamenii conștienți și însuflețiți de idealuri înalte, oamenii ce nu pot fi corupți cu titluri, beneficii materiale ori amenințări.

În prima parte autorul urmărește să ne facă să înțelegem ce este și ce nu este menirea unui om, în partea a doua urmărește să ne prezinte modalități concrete, practice prin care ne putem descoperi menirea, iar în partea a treia ne prezintă fragmente din viața a doi oameni ce și-au descoperit și își urmează conștient menirea precum și frământările unui al treilea personaj care, asemeni unora dintre noi, înțelege că situația confortabilă în care se află nu mai are legătură cu menirea lui însă ezită să abandoneze siguranța actuală pentru promisiunile pe care le aduce o viață împlinită prin trăirea menirii.

Cartea „Ce rost am? Descoperă și împlinește-ți menirea“ este o lectură extrem de folositoare oamenilor aflați în căutarea unui ideal autentic, oamenilor care simt că viața înseamnă mai mult decât rutina zilnică și obositoare (munca de robot, mâncare, odihnă) și dacă doar câteva procente dintre cei care vor citi cartea vor reuși să treacă de la stadiul: „ce idei frumoase“ la stadiul: „sunt hotărât să-mi descopăr menirea, hai să urmăresc algoritmul propus de autor și să văd ce descopăr“, atunci scopul pentru care această carte a fost scrisă și publicată va fi fost atins.

Iată câteva fragmente din aceasta carte:

Astăzi, mulțimea poartă veșminte cu însemnul zeiței Nike, frecventează cu o fervoare religioasă rețeaua de lăcașuri cultice ctitorite de McDonald și se adapă extaziat la sânul abundent al mamei Cola. În aceste condiții, a-ți manifesta identitatea, a-ți descoperi și împlini menirea aproape că devin acte antisociale. Cartea de față are intenția declarată de a vă instiga la acest act „antisocial“, de a vă stimula să vă descoperiți și să vă manifestați individualitatea, punându-vă în temă cu toate consecințele plăcute și neplăcute care decurg din el.

Singura stare de fericire durabilă pe care o putem resimți, este cea pe care o naște în noi reflectarea, reîntoarcerea către noi a fericirii trezite în sufletele altora. Realizările concrete, produsele finite ale menirii noastre sunt lucruri care generează bucurie, încântare, satisfacție, fericire reală celorlalți. De exemplu îi vindecăm de boli, le oferim trăiri înălțătoare prin opere artistice, îi învățăm lucruri valoroase sau le punem la dispoziție descoperiri și invenții care le fac viața mai ușoară, mai plăcută. Dacă, prin ceea ce facem, creăm, realizăm, le oferim bucurie oamenilor și acțiunea aceasta ne oferă bucurie și împlinire totală și nouă, atunci suntem pe calea cea bună. Facem ceea ce trebuie. Ne realizăm menirea.

Nici un dascăl nu va rămâne în amintirea elevilor săi doar pentru că i-a ajutat să învețe istoria sau geografia. Asta este datoria lui. Te vor ține minte pentru lucrurile pe care le-ai oferit pe lângă lecții, care nu sunt stipulate explicit în contractul tău de angajare. Faptul că le asculți problemele, deschiderea sufletului tău care îi face să-și destăinuie aceste probleme, sau, de ce nu, bucurii. O concepție de viață sănătoasă și plină de bun simț, ceva din exemplul personal, o bucată din sufletul tău, ceea ce îi va însoți toată viața. Acestea sunt adevăratele merinde folositoare pe care le poți oferi copiilor pentru călătoria lor în viață, pe lângă informațiile concrete ce țin de obiectul tău de studiu însușite sub îndrumarea ta.

Nu e vorba să ne înhămăm docili la carul menirii, să renunțăm la a câștiga bani, să îmbrăcăm haina ascetului sau a filantropului care își sacrifică propria viață cică „în folosul și spre binele oamenilor“. Nu. Este vorba doar să ne dăm seama că este o imensa păcăleală să credem că trebuie să trudim în primul rând pentru a câștiga bani, ca să avem din ce ne întreține familia, să ne plătim facturile, sau, la un alt nivel, să ne schimbăm mașina o dată pe an, să ne construim vile sau alte asemenea lucruri „serioase“. Iar dacă ne mai rămâne ceva timp și energie (de obicei nu rămâne), să facem sub formă de hobby alte activități care simțim că ne împlinesc. Este cea mai tragică eroare de gândire a majorității oamenilor din societatea actuală. Mai rea decât o boală, pentru că face mai multe victime la nivel de conștiință decât au izbutit să facă epidemiile de ciumă în Evul Mediu.

Avem dreptul divin să facem ceea ce ne place să facem, ceea ce ne produce încântare și bucurie, ceea ce simțim că ne împlinește și ceea ce aduce real folos și încântare și altora – și să trăim din aceasta. Să nu ne vindem sufletul pentru bani. E drept că pentru asta trebuie să fim creativi, să descoperim noi șanse, să deschidem noi drumuri, să știm să ne vindem ideile, să găsim soluții la problemele care apar, să ne susținem cu entuziasm și perseverență planurile. Dacă suntem hotărâți să îmbrățișăm un asemenea mod de viață și să ne împlinim rostul, vom fi în perfectă armonie cu sufletul nostru, iar el ne va inspira cum trebuie să facem lucrurile. Trebuie doar să învățăm să aplecăm urechea la șoaptele lui.

Împlinirea menirii înseamnă să aducem pe lume anumite lucruri – obiecte materiale, invenții, opere artistice, realizări în domeniul social, descoperiri științifice, inovații economice, demersuri politice, orice, cu condiția să conțină cele trei elemente esențiale: să fi e util, să fi e valoros și să încorporeze un element de noutate. Și evident, să fi e prilej de bucurie pentru cel care îl realizează.

În esență rezultatul menirii este fărâma noastră de realizare inspirată pe care o adăugăm acestei lumi, este participarea noastră alături de Marele Creator la crearea acestui Univers, la scara noastră microcosmică. Dumnezeu acționează prin oameni, iar menirea este ceea ce Dumnezeu realizează prin fiecare dintre noi. Nu o va face fără acordul nostru, fără participarea noastră, fără eforturile noastre pentru că în același timp ne-a înzestrat și cu libertatea de a alege. Dar ca să ne împlinim menirea, trebuie să facem acele lucruri care sunt în armonie perfectă cu sufletul nostru și ca atare cu voința divină.

„Îți vei recunoaște calea imediat ce ai pășit pe ea, pentru că dintr-o dată vei dispune de toată energia și inspirația de care ai nevoie.“ Este unul dintre indicatoarele cele mai precise ale faptului că ne-am identificat corect menirea.

Cartea Recordurilor este un ilustru catalog al rataților în ceea ce privește menirea – contrar viziunii generale și a valorilor acceptate de societatea actuală. Acești oameni, cu talentul, cu tenacitatea, cu perseverența lor înnăscută, cu siguranță ar putea realiza lucruri extraordinare și cu adevărat folositoare, dar într-o societate competitivă, ca cea actuală, în care valorile umane sunt în mare parte pervertite, în care mărirea, gloria, succesul personal, sunt considerate realizări de cel mai înalt rang, Cartea Recordurilor devine un simbol. Un simbol grotesc al nonvalorii deghizată în straie prețioase.

Pentru a-ți găsi menirea este nevoie de o sinceritate absolută și de eliminarea tendinței bine-înrădăcinate a autopăcălirii. Nu este necesar să devii cel mai bun – trebuie să devii tu însuți. Nu este necesar să devii faimos, trebuie să devii autentic.

Fructele menirii își trag seva din sentimentul compasiunii și al iubirii, chiar și când nu suntem conștienți de asta. Iubirea pentru semenii noștri este cea care ne susține, ne dă entuziasmul specific și forța pentru a înfrunta greutățile inerente. Rezonanța misterioasă cu această energie divină face ca ceea ce realizăm să fi e cu adevărat benefic, util și valoros, și nu doar un mijloc de punere în aplicare a planurilor noastre de autoafirmare. Ea ne inspiră să luăm decizii corecte în situații dificile sau în momente de cumpănă. Ea ne binecuvântează acțiunile și rezultatele lor cu acea vibrație misterioasă, care face ca și ceilalți să fie atinși, adesea nebănuit, de miracolul iubirii. Acțiunile dezinteresate au acest dar. Când ne preocupă mai puțin avantajele personale, avem șansa să ne aplecăm mai mult asupra nevoilor reale ale celor cărora ne adresăm.

O acțiune dezinteresată, susținută de iubirea trezită în inima noastră, are șansa de a trezi iubirea și în alte inimi. Este un fenomen magic binecunoscut de inițiați. Tot ceea ce trezim în sufletul oamenilor, se reflectă și în sufletul nostru, ne încarcă, ne umple, ne îmbogățește. Dacă prilejuim un moment de bucurie cuiva, chiar dacă nu suntem prezenți, să vedem pe fața lui expresia bucuriei, încântarea pe care am trezit-o se va reflecta, în mod tainic, și în noi. Va fi răsplata noastră nebănuită pentru ce am făptuit. Iar dacă reușim să trezim bucurie în sufletele a mii de oameni, efectul asupra noastră este înmiit – este aritmetică simplă.

Structurile organizatorice ale societății sunt create de conducători, ale căror interese nu concordă de loc cu interesele comunității. Conducătorii au întotdeauna nevoie de marionete, de supuși care fac ceea ce li se cere, care pot fi condiționați și manipulați. Un individ capabil să-și urmeze propria conștiință este periculos, nu pentru comunitate, ci pentru conducătorii și arhitecții societății.

Strategia conducătorilor este următoarea: îi favorizează și îi susțin pe unii, pe cei foarte talentați în anumite domenii cheie, îi stimulează pentru ca aceștia, prin energia, prin ideile, prin descoperirile și inovațiile lor să servească interesul celor ce dețin puterea, dar marea masă a oamenilor trebuie menținută la nivelul conștiinței de turmă. Cei mulți trebuie să muncească pentru interesele conducătorilor, să-i voteze, să fie cumpărătorii docili ale mărfurilor pe care tot ei le dețin. Sclavagismul sub anumite forme a existat dintotdeauna și rezistă până în zilele noastre la scară foarte largă, nu ca formă de organizare socială oficială, ci ca o realitate mascată. În esență, sclavagismul înseamnă că cei mulți sunt obligați, determinați sau tentați să muncească doar pentru interesele celor care dețin proprietatea, puterea economică sau politică. Sclavul nu dispune de posibilitatea de a-și manifesta voința proprie, de a-și orândui viața conform aspirațiilor sale. Dar oare omul simplu din ziua de azi are această posibilitate?

Teoretic da, practic nu. Cei mai mulți au ajuns astăzi niște roboți, niște șuruburi într-un mecanism social manevrat abil de către cei puțini și meschini. Mijloacele coercitive ale acestui angrenaj sunt atât de bine mascate încât aproape nimeni nu le observă. Aproape nimeni nu-și dă seama că „drepturile omului“ există doar în tratate și declarații.

S-a schimbat ceva de pe vremea sclavagismului clasic?

Da, metodele de coerciție. Neosclavagismul actual nu se mai dedă la violența fizică, de aceea este mai greu de demascat. Astăzi nu corpul este pus în lanțuri, ci sufletul. Tehnicile de manipulare, care au ajuns la o performanță diabolică, fac să acționezi pentru câștigul și interesele egoiste ale unor păpușari vicleni, având iluzia că este voința ta, este alegerea ta, este liberul tău arbitru. Pe vremuri trupul oamenilor era vândut pe bani frumoși de negustorii de sclavi, astăzi omul își vinde singur sufletul, pentru sume de nimic. Și nici măcar nu-și dă seama de aceasta. Dar el oricum tot vândut rămâne.

Ce înseamnă aceasta? Că faci mai mereu ce vor alții, nu ceea ce te îndeamnă propriul tău suflet să faci, ești deturnat într-un mod perfid de la a-ți mai împlini menirea divină pentru care ai venit în această lume. Și tragedia cea mare este tocmai iluzia că ai făcut ceea ce trebuie. Iar când îți dai seama – și mai devreme sau mai târziu îți dai seama, este imposibil să te păcălești chiar toată viața – ar putea fi prea târziu. Esența manipulării constă tocmai în inducerea convingerii că faci ceea ce trebuie, ceea ce vrei tu, să-ți împlinești rostul. Iar manipularea este cel mai mare dușman al sănătății sufletului și implicit al capacității de a-ți împlini menirea.

Individul care și-a conștientizat menirea și s-a implicat în împlinirea ei nu mai poate fi manipulat, nu mai poate fi tentat prin mijloace financiare și nici obligat în vreun fel să facă ceva împotriva propriilor convingeri. De aceea este o mare comoară pentru oameni și un imens pericol pentru conducătorii văzuți și nevăzuți.

Împlinirea menirii este întotdeauna, fi e că știm, fi e că nu știm, un act de iubire. Este ceea ce facem pentru binele celorlalți, iar asta implică și înțelepciunea de a discerne ce este cu adevărat bine pentru ceilalți. Inima noastră cunoaște acest „bine“, pentru că este în contact permanent cu armonia divină, egoul însă și mintea obișnuită nu cunosc decât ambițiile personale. Trebuie să învățăm să ne ascultăm inima și să dăm apoi curs aspirațiilor ei. Este singura modalitate de a ne integra în armonia cosmică, de a fi în armonie cu propria ființă, cu întregul Univers și cu Dumnezeu însuși.

Cuprinsul cărţii: „Ce rost am?“

THEORA
- Menirea și individul
  - Fiecare om are o menire
  - Fiecare menire e unică și irepetabilă
  - O viață împlinită presupune împlinirea menirii
  - Menirea nu este una și aceeași cu activitatea sau domeniul de activitate
  - Implică realizări concrete
  - Creativitatea este indispensabilă
  - Dorințele profunde ale sufletului ne arată calea
- Menirea și societatea
  - Înglobează ceea ce facem pentru ceilalți
    - Ce nu este menirea
  - Este un act de manifestare a iubirii
  - Relațiile interumane pot ajuta, dar pot și împiedica realizarea menirii
  - Menirea nu este întotdeauna sprijinită sau răsplătită de societate
  - Nu există „menire negativă“
  - Menirea individuală ca parte a unei meniri de grup
  - Vremea marii transformări
- Menirea și universul
  - Menirea nu este un Destin „pre-destinat“, ci doar prefigurat
  - Ne integrează perfect în armonia divină
  - Avem acces la toate resursele necesare
  - Asigură teren propice pentru evoluție
  - Menirea în viață este parte a menirii spirituale
  - Libertatea este necesitate înțeleasă
  - Sensul este Cunoașterea Ultimă
PRAXIS
- Căutarea (atitudinea)
  - Curiozitate pentru a explora
  - Discernământ pentru a distinge
  - Sinceritate pentru a recunoaște
  - Libertate pentru a accepta
  - Curaj pentru a-ți asuma
  - Iubire pentru a motiva
  - Armonie pentru a percepe voința divină
    - Metoda deciziilor introspective
- Revelare (metoda)
  - Îmi înfăptuiesc eu menirea acum?
    - Exercițiul nr. 1: Analiza comparativă
  - Ce domenii mă atrag?
    - Exercițiul nr. 2: Lista domeniilor și activităților care ne atrag în mod deosebit
  - Ce înzestrări native am?
    - Exercițiul nr. 3: Lista înzestrărilor
  - „Ce voi fi când voi fi mare?“
    - Exercițiul nr. 4: Amintiri din copilărie
  - Care sunt ființele pe care le admir?
    - Exercițiul nr. 5: Lista persoanelor admirate
  - Ce aș vrea să fie altfel?
    - Exercițiul nr. 6: Lista lucrurilor supărătoare
  - Cum se corelează lucrurile?
    - Exercițiul nr. 7: Corelarea rezultatelor
  - Concluzii finale
- Împlinire (calea)
  - Momentul potrivit
  - Planul de acțiune
  - Evaluarea resurselor
    - Resurse interioare
    - Resurse umane
    - Resurse materiale și financiare
    - Concluzie
  - Modul de abordare
    - Capacitatea de dăruire
    - Compasiunea
    - Curajul
    - Perseverența
    - Simțul responsabilității
    - Umilința
    - Bucuria vieții
  - Legea investițiilor energetice
  - Atenție la teste și încercări!
    - Testul perseverenței
    - Testul răbdării
    - Testul puterii interioare
    - Testul curajului
    - Testul discernământului
    - Testul umilinței
    - Testul bunului simț
  - Verifică rezultatele
POIESIS
- Inaia
- Almiro
- Alejandro