0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Poți face și singur
  3. Sudarea și lipirea metalelor
Carte

Sudarea și lipirea metalelor

Coperta cărții: Sudarea și lipirea metalelor de la editura MAST.
Cartea: Sudarea și lipirea metalelor
Autor: Ing. Florin M. Vâlceanu,
Editura: MAST
Cumpăr
Autor(i): Ing. Florin M. Vâlceanu,
Editura: MAST
Colecţia: Poți face și singur
Anul apariţiei: 2010
Pagini: 147 (13x20 cm)
ISBN:9789731822501
Preţ: 14,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

„Sudarea și lipirea metalelor“ și în special sudarea cu arc electric este o activitate de necesitate desfășurată ocazional în multe dintre gospodării. Procurarea unui aparat de sudură nu a fost niciodată prohibitivă din cauza prețului și la fel se petrece și astăzi.

Calitatea sudurilor depinde de cele mai multe ori de experiența sudorului amator. Învățând din greșeli, el reușește pe baza experimentului să-și perfecționeze activitatea.

Cartea „Sudarea și lipirea metalelor“ are drept țintă tocmai scurtarea acestei perioade de pionierat.

Lipirea metalelor este și ea o activitate ce are la bază multe cunoștințe teoretice și practice ce nu pot fi neglijate.

Sudura este procedeul prin care două bucăți de metal sunt unite printr-o cusătură capabilă să confere ansamblului astfel obținut caracteristici mecanice apropiate sau egale cu cele pe care le au cele două piese separate. Sudarea se execută fie prin topirea metalelor în zona de contact fie prin încălzirea zonei de îmbinare până la aducerea în stare plastică și apoi, presarea acestei zone cu o forță suficientă pentru realizarea întrepătrunderii moleculare.

Ultimul procedeu este folosit de sute și sute de ani în fierăriile sătești sau în manufacturile ambulante ale prelucrătorilor de cupru.

În ceea ce privește sudura cu flacără sau cu arc electric primele încercări au fost făcute la începutul secolului XIX pentru arcul electric și abia la sfârșitul aceluiași secol pentru sudura cu flacără oxiacetilenică.

Primele experimentări ale arcului electric au fost făcute în Anglia, dar primul brevet al acestui procedeu l-au obținut doi ruși în anul 1892. De atunci au avut loc multe îmbunătățiri ale tehnologiei printre care metodele de împiedicare a azotului și oxigenului din aer de a pătrunde în masa topită sunt foarte importante.

Azotul din aer pătruns în metalul topit formează cu fierul azotatul de fier responsabil cu întărirea excesivă a sudurii și casarea ulterioară a acesteia. Oxigenul acumulat în zona de sudură afectează structura acesteia prin crearea de oxizi metalici.

Fără a intra în amănunte trebuie spus că rezolvarea s-a făcut prin învelirea tijei metalice a electrodului cu un strat de diferite grosimi de pastă având în compoziție elemente care prin comportamentul lor în timpul arderii formează o atmosferă specială care îndepărtează cei doi componenți din zona de sudură înlăturând astfel efectele lor negative.

Flacăra oxiacetilenică folosită prima dată de un francez, Le Chatelier, în 1895, ca procedeu a rămas, oarecum, la fel. Pentru contracararea unor neajunsuri precum cele citate anterior, progrese au fost făcute, însă și aici dacă ne gândim numai la sudura în atmosferă de gaz inert.

În cuprinsul acestei cărți ne vom ocupa doar de sudura cu flacără oxiacetilenică și de sudura cu arc electric. Nu vom intra în dezbaterea tuturor normativelor de calitate deoarece dorim să ne adresăm în primul rând amatorilor care, până acum, au stat departe atât de teorie cât și de

practică în ceea ce privește sudura. Din această cauză este de presupus că se va începe cu suduri simple atât de frecvente și de necesare într-o gospodărie: sudura unui cadru de bicicletă fisurat, sudura unei bare metalice desprinsă din gard, confecționarea unui grătar din bare rotunde de oțel-beton etc., etc.

E de reținut faptul că atât sudura electrică dar și sudura cu flacără nu pot oferi, la început, rezultate care din punct de vedere al aspectului pot fi foarte mulțumitoare. Nu vă amăgiți! Se poate constata, de multe ori, că un efort minim aplicat asupra pieselor sudate poate conduce la ruperea sudurii. Haideți, așadar, să citim cu mare atenție instrucțiunile din carte și abia apoi să coborâm în atelier.

Cuprinsul cărţii: „Sudarea și lipirea metalelor“

  • Sudura metalelor
  • Terminologie și simbolistică în tehnica sudurii
  • Sudarea cu flacără oxiacetilenică
    • Aprinderea flăcării oxiacetilenice
    • Tipuri de sudură
    • Sudura cu sârmă de adaus
    • Sudura oțelurilor moi
    • Sudura în V simplu
    • Sudura de colț
    • Sudura „filet“
    • Sudura oțelului inox
    • Sudura fontei
    • Sudura aluminiului
    • Sudura în colț
    • Sudarea alamei
    • Sudarea cuprului
    • Tăierea metalelor
  • Sudarea cu arc electric
    • Primii pași în sudura cu arc
    • Sudura pe o singură parte
    • Sudura în V dublu și simplu
    • Sudura în colț
    • Sudarea pieselor groase
    • Sudura în T
    • Îmbinarea în trepte
    • Sudura fontei și oțelului inox
    • Suduri pe conducte
    • Sudura verticală și pe plafon
    • Sudura „peste cap“
    • Sudură orizontală pe suprafețe verticale
    • Încărcarea cu sudură
    • Sudura în puncte
    • Sudura TIG și MIG
    • Controlul sudurilor
    • Defectele îmbinărilor sudate
  • Lipirea metalelor
    • Elemente de fizica solidului
    • Legătura ionică.
    • Legătura covalentă
    • Modalități de transmitere a căldurii
    • Tehnologia lipirii metalelor
    • Aliaje de lipit
    • Aliaje pentru lipirea moale
    • Aliaje de lipit pe bază de staniu și plumb
    • Aliaje pentru aluminiu și magneziu
    • Tipuri de fondanți
    • Cositorirea
    • Lipirea metalelor cu cositor
    • Lipirea moale a tablelor
    • Lipirea moale a firelor metalice
    • Lipirea moale a țevilor