Libertate în exil

Autobiografia lui Dalai Lama

Autor(i): Sfinţia Sa Dalai Lama,
Editura: Herald
Colecţia: Autobiografia
Anul apariţiei: 2020
Pagini: 384 (13x20 cm)
Preţ: 49,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Liderul spiritual și politic al Tibetului, câștigător al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1989, a fost recunoscut ca fiind cea de-a paisprezecea reîncarnare a lui Dalai Lama în 1938, la vârsta de doi ani, prin intermediul unui proces tradițional de „descoperire“.

Luat de lângă părinții săi, a fost apoi dus în Lhasa, educat conform unui regim monastic de austeritate riguroasă și crescut într-o izolare aproape totală.

La vârsta de cincisprezece ani, în condițiile în care țara sa se afla sub amenințarea noii Chine comuniste, a fost investit cu puteri depline ca șef al statului Tibet, o țară de dimensiuni comparabile cu cele ale Europei Occidentale.

În următorul deceniu traumatic, Dalai Lama a devenit un apropiat atât al președintelui Mao, cât și al lui Jawaharlal Nehru, primul ministru indian, timp în care a încercat cu disperare să mențină autonomia poporului său.

În cele din urmă, în 1959, a fost forțat să plece în exil, fugind, în baza unui plan curajos, în satul himalayan Dharamsala. L-au urmat peste 100.000 de refugiați sărmani. În timpul exilului său s-a dedicat refacerii vieților distruse ale compatrioților săi refugiați și promovării păcii în lume, prin intermediul unei politici ferme a nonviolenței.

Printre experiențele sale politice, Dalai Lama dezvăluie înțelegerile secrete încheiate cu CIA în timp ce Tibetul își continua lupta pentru independență. Vorbește nestingherit despre mulți lideri mondiali pe care i-a cunoscut în timp ce a călătorit prin lume, în efortul de a-și ajuta compatrioții.

Recunoscător față de Occident, el își oferă totodată opiniile cu privire la crizele spirituale cu care ne confruntăm în ziua de astăzi.

Poporul tibetan trebuie să fie din nou liber să se dezvolte din punct de vedere cultural, intelectual, economic și spiritual și să‑și poată exercita libertățile democratice fundamentale. Încălcările drepturilor omului în Tibet sunt printre cele mai grave din lume. Acest lucru este atestat de Amnesty Internațional și de alte astfel de organizații. Discriminarea este practicată în Tibet printr-o politică directă de apartheid numită de chinezi „segregare și asimilare“. În realitate, tibetanii sunt, în cel mai bun caz, cetățeni de mâna a doua în propria lor țară.

Când privesc în urmă, la vremurile în care Tibetul era încă o țară liberă, îmi dau seama că aceia au fost cei mai buni ani din viața mea. Astăzi sunt cu siguranță fericit, dar inevitabil existența pe care o duc acum este foarte diferită de cea în care am crescut. Și deși, în mod clar, nu îmi este de niciun folos să mă complac în sentimente de nostalgie, totuși nu mă pot abține să nu mă simt trist ori de câte ori mă gândesc la trecut. Îmi aduce aminte de suferința îngrozitoare a poporului meu. Vechiul Tibet nu a fost perfect. Totuși, este adevărat că felul nostru de viață era de-a dreptul remarcabil. Cu siguranță existau multe lucruri care meritau păstrate și care acum sunt pierdute pe vecie.

Cuprinsul cărţii: „Libertate în exil“

• Cuvânt-înainte
• Purtătorul Lotusului Alb
• Tronul Leului
• Invazia: izbuncnește furtuna
• Refugierea în sud
• În China comunistă
• Dl. Nehru regretă
• Plecarea în exil
• Un an disperat
• 100.000 de refugiați
• Un lup în roba de călugăr
• De la est la vest
• Despre „magie și mister“
• Veștile din Tibet
• Inițiative pentru pace
• Responsabilitatea universală și inimă bună