0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Ştiinţă
  3. Cărţi: Economie
  4. Zece mari economişti
Carte

Zece mari economişti

Zece mari economişti. Editura Publica
CumpărDetalii carte

De la Marx la Keynes

Autor(i): Joseph A. Schumpeter
Editura: Publica
Colecţia: Co-lecţia de economie
Anul apariţiei: 2010
Pagini: 472 (14x20 cm)
Preţ: 66,47 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Cele 13 eseuri din acest volum, scrise între 1910 şi 1950 sunt o adevărată istorie a economiei moderne, scrisă de unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai ei.

Doi dintre autorii despre care scrie Schumpeter i-au fost profesori – Eugen von Böhm‑Bawerk şi Friedrich von Wieser – iar ceilalţi, maeştri sau colegi de generaţie, cum e cazul lui J.M. Keynes, cu care nu a fost în relaţii tocmai bune.

Personaj destul de incomod la vremea lui, un adevărat copil teribil al economiei, Schumpeter a fost încadrat în tabăra „pesimiştilor“, iar celebritatea lui reală a fost de fapt postumă.

„Zece mari economişti“ este o carte care se poate citi pe două coordonate: una în care este analizată traiectoria teoriei economice a fiecărui personaj în parte, secondată, în subtext, de teoria acestui mare întemeietor de şcoală.

Ca orice demers biografic, „Zece mari economişti“ poate fi citită şi ca o autobiogafie ideatică a lui Schumpeter, care discută despre autorii pe care şi-i alege şi în funcţie de distanţa care îl desparte de ei, propunând, în cele din urmă, o teorie originală, în care se regăseşte amprenta fiecărui autor abordat.

Schumpeter dă viaţă personajelor sale, ca un istoric pasionat de regii şi cavalerii săi şi ale cărui texte corespund clişeului „se citesc aproape ca un roman“.

Dar regii şi cavalerii economistului austriac sunt nu numai oamenii Marx, Keynes, Taussig sau Pareto, ci înseşi ideile lor, ale căror transformări, confruntări şi eşecuri sunt urmărite cu o poftă aproape de literat şi într-un stil pasionat, uneori de căutător de comori, fericit să poată comunica lumii valoarea lor reală peste timp.

Unul dintre elementele forţei lui Schumpeter constă în aceea că el poate să admire fără să fie de acord.

Howard Ellis, Journal of Political Economy

Deseori, cea mai potrivită modalitate de a exprima ceea ce ştii despre lume nu este o ecuaţie, ci o poveste – o poveste cu personaje reale, puse în faţa unei dileme… Schumpeter s-a adresat direct experienţei pe care o au oamenii în materie de viaţă economică… Făcând portretul unor economişti, el dă o faţă umană fenomenului capitalist.

Thomas K. McCraw, în Prophet of Innovation: Joseph Schumpeter and Creative Destruction