Sub soarele Africii răsăritene

În decembrie 1934, atras de farmecul continentului negru, pe care îl îndrăgea în mod deosebit, Mihai Tican Rumano a pornit într-o călătorie care l-a dus până în Somalia.

A vizitat orașe încărcate de istorie, ca Istanbulul, Alexandria, Ierusalimul sau Beirutul și țări exotice, ca Djibouti, Somalia sau Zanzibar.

A străbătut distanțele „cu trenul, cu vaporul, cu automobilul, cu caravana și cu aeroplanul“. Peste tot a stat de vorbă cu localnicii, încercând să afle care sunt obiceiurile și tradițiile lor, și a făcut numeroase fotografii cu care și-a ilustrat impresiile de călătorie.

Apărută în 1936, într-o rememorare mai capricioasă, dar și mai destinsă a peripețiilor călătoriei sale, „Sub soarele Africii răsăritene“ aduce o schimbare în lanțul aventurilor care umplu volumele precedente ale lui Mihai Tican Rumano: neînfricatul vânător lasă pușca jos pentru a visa mai mult și a medita cu modestie în marginea lumii pe care o cutreierase.

Cărțile lui Mihai Tican Rumano oferă cititorului nu numai o lectură antrenantă și plină de surprize, ci și un izvor de cunoștințe despre o lume care e din ce în ce mai aproape de noi.

Sprinteneală de gând, fluiditate în frază, o ageră ascuțime de a deține amănuntul plastic și caracteristic, observație educată și întreținută cu lecturi diverse, mult dar al pitorescului, umor și sensibilitate – avem de-a face nu numai cu un om mereu ispitit de necunoscut și de riscul aventurii, dar și cu un scriitor autentic.

Lipsite de ostenit rafinament stilistic, scrise direct, cărțile lui Mihai Tican sunt palpitante ca însăși aventura.