Sub soarele Africii răsăritene

În decembrie 1934, atras de farmecul continentului negru, pe care îl îndrăgea în mod deosebit, Mihai Tican Rumano a pornit într-o călătorie care l-a dus până în Somalia.

A vizitat oraşe încărcate de istorie, ca Istanbulul, Alexandria, Ierusalimul sau Beirutul şi ţări exotice, ca Djibouti, Somalia sau Zanzibar.

A străbătut distanţele „cu trenul, cu vaporul, cu automobilul, cu caravana şi cu aeroplanul“. Peste tot a stat de vorbă cu localnicii, încercând să afle care sunt obiceiurile şi tradiţiile lor, şi a făcut numeroase fotografii cu care şi-a ilustrat impresiile de călătorie.

Apărută în 1936, într-o rememorare mai capricioasă, dar şi mai destinsă a peripeţiilor călătoriei sale, „Sub soarele Africii răsăritene“ aduce o schimbare în lanţul aventurilor care umplu volumele precedente ale lui Mihai Tican Rumano: neînfricatul vânător lasă puşca jos pentru a visa mai mult şi a medita cu modestie în marginea lumii pe care o cutreierase.

Cărţile lui Mihai Tican Rumano oferă cititorului nu numai o lectură antrenantă şi plină de surprize, ci şi un izvor de cunoştinţe despre o lume care e din ce în ce mai aproape de noi.

Sprinteneală de gând, fluiditate în frază, o ageră ascuţime de a deţine amănuntul plastic şi caracteristic, observaţie educată şi întreţinută cu lecturi diverse, mult dar al pitorescului, umor şi sensibilitate – avem de-a face nu numai cu un om mereu ispitit de necunoscut şi de riscul aventurii, dar şi cu un scriitor autentic.

Lipsite de ostenit rafinament stilistic, scrise direct, cărţile lui Mihai Tican sunt palpitante ca însăşi aventura.