Norul Necunoașterii

O carte despre contemplație sau cum este unit sufletul cu Dumnezeu

Autor(i): * * *
Editura: Herald
Colecţia: Spiritualitate creștină
Anul apariţiei: 2019
Pagini: 256 (13x20 cm)
Preţ: 32,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

„Norul necunoașterii“ este una dintre cele mai faimoase lucrări ale misticii creștine apusene, apărută în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în Anglia.

Ghid al rugăciunii contemplative, tradus în mai multe limbi, lucrarea abordează calea apofatică de apropiere de Dumnezeu (via negativa în termenii teologiei catolice), aflat – în viziunea autorului – dincolo de un „nor al necunoașterii“, acolo unde mintea discursivă și abilitățile cognitive uzuale își pierd semnificația în favoarea unei cunoașteri integratoare, realizată din centrul esențial al ființei.

Această experiență nu se obține aici prin asceză, prin izolarea de lume sau prin efort intelectual, ci, așa cum spune un psiholog modern, printr-o „sinteza dintre iubire și voință“.

Deși a circulat în rândul contemplativilor vremii, textul a fost publicat abia în 1871.

Autorul ei este necunoscut, se presupune că aparține mediului monastic englez al vremii, posibil din ordinul cartuzian. Sursa sa de inspirație precede cu aproximativ 900 de ani apariția „Norului“, lucrarea noastră fiind asociată curentului creștin neoplatonician, coborând de la pseudo-Dionisie Areopagitul.

Așadar, să nu faci altceva decât să vrei să te ostenești în această lucrare până când vei simți că dorești să o faci. Pentru că, atunci când vei purcede la aceasta, nu vei afla decât un întuneric, ca și cum ar fi un nor de necunoaștere, ceva ce nu știi ce este, în afară de faptul că simți în voința ta o intenție goală ce tinde spre Dumnezeu. Acest întuneric și acest nor sunt, orice ai face, între tine și Dumnezeul tău, împiedicându‑te să‑L vezi limpede prin lumina înțelegerii în cugetul tău ori să‑L simți prin dulceața iubirii în inima ta.

Așa că pregătește‑te să rămâi în acest întuneric pe cât de mult vei putea, neîncetat strigând după Cel pe care‑L iubești. Iar, dacă este să‑L simți ori să‑L vezi, atât pe cât ne este cu putință în această viață, trebuie ca aceasta să se petreacă întotdeauna în acest întuneric. Și, dacă te vei strădui asiduu după cum îți și cer, mă‑ncred în mila Lui până aici.

Prin urmare, silește-te fără șovăire cu acest nimic și cu acest nicăieri și lasă-ți afară toate simțurile tale trupești împreună cu lucrările lor, căci adevărat îți spun, lucrarea contemplației nu poate fi înțeleasă de ele.

Și, precum acest cuvânt simplu „foc“ împunge mai tare și străpunge mai iute urechile ascultătorilor, tot așa face și un simplu cuvânt de o singură silabă când nu este doar rostit sau gândit, ci și înțeles în mod tainic în adâncimea duhului, care este totuna cu înălțimea, căci în cele duhovnicești toate sunt una, înălțimea și adâncimea, lungimea și lărgimea. […] de aceea este scris că rugăciunea scurtă străpunge cerul.

Cuprinsul cărţii: „Norul Necunoașterii“

• Cuvânt-înainte
• Introducere
• Aici începe Rugăciunea prologului
• Aici începe Prologul
• Aici începe Cuprinsul Capitolelor
• Despre cele patru trepte ale vieții creștinești și despre calea pentru care a fost chemat destinatarul acestei cărți
• Încurajare la ascultare și la lucrarea contemplației, tema acestei cărți
• Despre felul în care această lucrare urmează să fie înfăptuită și despre valoarea ei în comparație cu toate celelalte lucrări
• Despre simplitatea acestei lucrări și despre faptul că nu poate fi atinsă prin curiozitate intelectuală și nici prin imaginație
• Despre faptul că, în timpul acestei lucrări, toate creaturile care au fost, sunt ori vor fi vreodată, împreună cu toate făptuirile lor, trebuie ascunse sub norul uitării
• O scurtă relatare sub formă de întrebări a lucrării contemplației
• Despre felul în care cel aflat în această lucrare trebuie să se păzească de toate gândurile, mai ales de acelea care izvorăsc din propria sa curiozitate, cultură ori istețime nativă
• O potrivită cercetare sub formă de întrebări a anumitor îndoieli ce s‑ar putea ivi în timpul acestei lucrări; despre nimicirea curiozității omenești, a pompei cărturărești și a istețimii native și despre distingerea stărilor și părților vieților active și contemplative
• Despre faptul că, pentru cel care se îndeletnicește cu această lucrare, amintirea celei mai înalte ființe create de Dumnezeu păgubește mai mult decât folosește
• Despre felul în care poți să cunoști dacă un gând nu este păcătos; și, dacă este păcătos, când anume reprezintă un păcat de moarte, și când este unul venial
• Despre faptul că trebuie să judeci fiecare gând sau impuls prin sine însuși și că trebuie întotdeauna să eviți nepăsarea față de păcatele veniale
• Prin puterea acestei lucrări nu doar că păcatul este nimicit, ci sunt dobândite și virtuțile
• Ce este ascultarea în sine și când este perfectă și când imperfectă
• Despre faptul că ascultarea imperfectă trebuie să premeargă celei perfecte – altfel, păcătosului îi este cu neputință să ajungă la desăvârșita virtute a ascultării încă din această viață
• O scurtă demonstrație împotriva acelora care spun că nu există o mai bună modalitate de a te supune în afară de raportarea la propria ta păcătoșenie
• Despre faptul că, prin această lucrare, păcătosul cu adevărat convertit, care este chemat la contemplație dobândește mai iute desăvârșirea decât prin oricare altă lucrare, și prin aceasta poate primi mai curând de la Dumnezeu iertarea păcatelor
• Despre faptul că adevăratul contemplativ nu dorește să aibă de‑a face cu cele ale vieții active ori cu cele ce se fac ori spun despre el și nici nu se preocupă să răspundă acuzatorilor săi pentru a se scuza pe sine
• Despre felul în care, până în ziua de astăzi, toți activii se plâng de contemplativi precum Marta de Maria, iar pentru aceasta, pricina este ignoranța
• O scurtă apărare a celui care a scris această carte, arătând că toți contemplativii trebuie să‑i ierte pe toți activii pentru cuvintele și gesturile prin care‑și arată nemulțumirea
• Despre felul în care Atotputernicul Dumnezeu va răspunde cu bunăvoire celor care, pentru a fi iertați, nu au dorit să‑și părăsească lucrarea iubirii de Dumnezeu
• Înțelegerea adevărată a cuvântului evanghelic „Maria partea cea bună și‑a ales“
• Despre iubirea minunată pe care o are Hristos pentru om în persoana tuturor păcătoșilor întorși cu adevărat și chemați la harul contemplației
• Despre felul în care Dumnezeu va răspunde și îi va susține în mod duhovnicesc pe toți aceia care, absorbiți de iubirea Lui, nu se mai îngrijesc să răspundă și să se susțină pe sine
• Ce este iubirea în sine și despre felul în care este cu adevărat și desăvârșit cuprinsă în lucrarea despre care vorbim
• Despre faptul că, în timpul acestei lucrări, sufletul desăvârșit nu are niciun fel de legătură cu vreunul dintre oamenii vieții acesteia
• Despre faptul că fără prezența deplină a harului special ori fără o îndelungă păstrare a harului comun, lucrarea despre care vorbesc este aproape cu neputință și despre care anume, în această lucrare, este lucrul sufletului ajutat de har și care este doar al lui Dumnezeu
• Cine se cuvine să se îndeletnicească, așadar, cu lucrul în cele ale harului
• Despre faptul că nimeni nu ar trebui să îndrăznească să lucreze acestea înainte de a‑și fi curățat cugetul de toate păcatele sale grave, potrivit canoanelor
• Despre faptul că trebuie să te ostenești stăruitor în această lucrare și să‑i pătimești durerea ce‑o provoacă, fără să judeci pe cineva
• Despre cel care poate mustra și judeca greșelile celorlalți
• Despre felul în care creștinul trebuie să se păzească de toate gândurile și pornirile spre păcat atunci când începe această lucrare
• Despre două stratageme duhovnicești folositoare începătorului în lucrarea contemplației
• Despre faptul că prin îndeletnicirea cu această lucrare un suflet este curățat atât de păcatele sale personale, cât și de osândirea pentru ele și despre cum se face atunci că pentru nimeni nu există odihnă deplină în această viață
• Despre faptul că Dumnezeu dăruiește acest har fără să fie determinat de ceva; de aceea harul nu poate fi dobândit prin niciun fel de mijloc
• Despre cele trei lucruri cu care trebuie să se îndeletnicească învățăcelul în cele ale contemplației: lectura, meditația și rugăciunea
• Despre meditațiile celor care se silesc neîncetat cu lucrarea aceasta
• Despre rugăciunile speciale ale acestor lucrători neobosiți
• Cum și de ce această rugăciune scurtă străpunge Cerul
• Despre felul în care rugătorul desăvârșit trebuie să se roage și ce este rugăciunea în esența ei; și despre cel care, rugându‑se, folosește cuvinte, care cuvinte sunt cele mai potrivite cu natura rugăciunii
• Despre faptul că, în timpul acestei lucrări, sufletul nu trebuie să acorde nicio atenție specială vreunui viciu sau virtuți în sine
• Despre faptul că în toate celelalte întreprinderi inferioare acestei lucrări creștinii trebuie să păstreze socotința, dar nu și în aceasta
• Despre faptul că, prin nesocotința în aceasta, creștinii vor păstra socotința în toate celelalte, iar altfel nicicum
• Despre faptul că toată înțelegerea și simțirea propriei ființe trebuie îndepărtate, dacă vrem ca perfecțiunea acestei lucrări să fie cu adevărat simțită de suflet încă din această viață
• Despre felul în care sufletul trebuie să se orânduiască pe sine pentru a zdrobi toată înțelegerea și simțirea de sine
• O potrivită cercetare a anumitor înșelări ce pot apărea în timpul acestei lucrări
• O învățătură folositoare despre cum poți evita aceste înșelări, lucrând cu o mai mare vioiciune sufletească decât orice altă nestăpânire trupească
• O scurtă învățătură despre curățenia sufletească cerută de această lucrare; cum că sufletul trebuie să‑și înfățișeze dorința sa într‑un fel lui Dumnezeu, și într‑altul către oameni
• Despre felul în care Dumnezeu va fi slujit deopotrivă cu trupul și cu sufletul, pentru a ne răsplăti în ambele și despre felul în care vom putea cunoaște când toate acele sunete și dulceața ce se‑ntâmplă trupului la vremea rugăciunii sunt bune și când sunt rele
• Substanța oricărei perfecțiuni nu este nimic altceva decât o voință bună și cum toate sunetele, mângâierile și îndulcirile ce se pot întâmpla în această viață nu sunt decât accidente ale acestei perfecțiuni
• Ce este iubirea curată și cum se explică faptul că pentru unii astfel de mângâieri sunt foarte rare, iar în cazul altora prea frecvente
• Despre faptul că trebuie să fim cu mare băgare de seamă ca nu cumva să înțelegem trupește ceea ce se zice duhovnicește, și mai ales despre cât de important este să fim atenți în înțelegerea cuvântului „în“ și a cuvântului „sus“
• Despre felul în care acești tineri ucenici pripiți înțeleg greșit cuvântul „în“ și despre rătăcirile ce decurg din aceasta
• Despre diverse purtări nepotrivite care apar în cazul celor lipsiți de lucrarea despre care vorbim
• Despre felul în care prin Puterea acestei lucrări ești condus într‑un mod preaînțelept, dobândind deplina cuviință atât în trup cât și în suflet
• Despre felul în care vor fi înșelați cei care urmează fierbințelii cugetului, condamnând‑i pe cei din jur fără discernământ
• Despre felul în care vor fi înșelați cei care se bazează mai mult pe capacitatea de iscodire a istețimii native sau pe teologia scolastică decât pe simpla învățătură temeinică și îndrumarea Sfintei Biserici
• Despre felul în care acești tineri ucenici pripiți înțeleg greșit celălalt cuvânt, „sus“, și despre înșelarea care decurge din aceasta
• Despre faptul că nu trebuie să luăm exemplul Sfântului Martin și al Sfântului Ștefan, încordându‑ne imaginația sensibilă spre cele de sus în timpul rugăciunii
• Despre faptul că nu trebuie ca, în timpul rugăciunii, să luăm exemplul Înălțării fizice a lui Hristos, încordându‑ne imaginația sensibilă spre cele de sus; și despre faptul că în orice lucrare duhovnicească toate acestea trei: timp, loc și trup trebuie uitate
• Despre faptul că atât drumul mare, cât și cărarea într‑acolo sunt pășite de doriri, și nu de umbletul picioarelor
• Despre faptul că tot ce este trupesc este supus duhovnicescului; aceasta supunere este conformă firii și nu opusă
• Despre felul în care poți ști dacă lucrarea ta este sub tine, în afara ta ori când este una cu tine sau în tine și când este deasupra ta și dedesubtul Dumnezeului tău
• Despre puterile sufletești în general și cum anume mai ales Memoria este o putere principală ce cuprinde în sine toate celelalte puteri și toate acele lucruri în care acestea acționează
• Despre cele două puteri principale, Rațiunea și Voința, și despre activitatea lor înainte și după păcat
• Despre prima dintre puterile secundare, al cărei nume este Imaginația și despre activitatea și supunerea ei față de Rațiune, înainte și după păcat
• Despre cealaltă putere secundară, ce se numește Sensibilitate; despre activitatea și supunerea ei față de Rațiune, înainte și după păcat
• Despre faptul că oricine nu cunoaște puterile unui suflet și modul lui de a lucra poate fi înșelat cu ușurință în ceea ce privește înțelegerea cuvintelor și a lucrării duhovnicești și despre felul în care un suflet este făcut un Dumnezeu prin har
• A fi niciunde trupește este a fi pretutindeni duhovnicește; și [despre] cum, pentru omul nostru cel dinafară, lucrarea contemplației nimic nu prețuiește
• Despre felul în care simțirile noastre sunt minunat prefăcute în trăirea duhovnicească a acestui nimic și [despre faptul] că aceasta nu se petrece în vreun loc
• Dacă tocmai prin defăimarea simțurilor noastre trupești începem să ne apropiem mai grabnic de cunoașterea celor cerești, urmează ca, în chip asemănător, prin smerirea puterilor noastre spirituale începem să ne apropiem mai grabnic de cunoașterea lui Dumnezeu, pe cât este cu putință a o avea prin har în condițiile lumii acesteia
• Despre faptul că unii nu vor putea ajunge la desăvârșirea acestei lucrări decât în momentele de extaz, iar alții oricând voiesc, adică în starea lor sufletească obișnuită
• Despre faptul că un lucrător al contemplației nu trebuie să aprecieze ori să gândească despre un altul potrivit stării în care se află el însuși
• Despre felul în care, potrivit chipului în care Moise, Betaleel și Aaron erau preocupați de Chivotul Legii, tot astfel și noi ne împărtășim de acest har al contemplației în trei feluri, căci acest har era prefigurat de Chivot
• Despre faptul că materia acestei cărți nu mai poate fi citită sau menționată, ascultată ori discutată de un suflet care‑i este părtaș, fără ca acela să aibă sentimentul că este într‑un deplin acord cu cele care țin de lucrarea descrisă și despre recapitularea aceleiași însărcinări care apare în prolog
• Despre unele semne prin care un suflet se poate încredința cu adevărat dacă este chemat de Dumnezeu să fie un lucrător al acestei lucrări