0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Diverse
  3. Cutele şi cutrele memoriei
Carte

Cutele şi cutrele memoriei

Cutele şi cutrele memoriei. Editura Publica
CumpărDetalii carte

Autor(i): Paul Grigoriu
Editura: Publica
Anul apariţiei: 2015
Pagini: 200 (13x20 cm)
Preţ: 33,72 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

„Cutele şi cutrele memoriei“ este cartea lui Paul Grigoriu de memorii radiofonice. Dată fiind amprenta pe care autorul şi-a lăsat-o asupra radioului românesc, dintr-un anumit punct de vedere este şi cartea lui cea mai aşteptată. Perioadele vieţii sale profesionale sunt descrise în ordinea amintirilor, nu riguros cronologic, însă cu un fir roşu ce ne duce de la primele experienţe până la momentul retragerii.

Scriind despre cele trăite de el, Paul Grigoriu povesteşte şi despre una dintre perioadele cele mai tumultuoase ale istoriei României, iar călătoria literară ne duce prin meandrele abuzurilor politrucilor comunişti, ale puternicilor de după 1989, uneori insistenţi în a se implica în conţinutul editorial al emisiunilor, dar zugrăveşte şi o galerie de portrete ale unor oameni de toate felurile, unii remarcabili, alţii abjecţi, cei mai mulţi obişnuiţi, cu luminile şi umbrele lor.

Nota personală se îmbină cu privirea generală, instituţia se dezvăluie prin oameni, nu lipsesc accentele polemice – însă fără implicaţii revanşarde –, nici amintirile impregnate de o anumită duioşie. Pentru a parafraza o mai veche carte a lui Paul Grigoriu, avem în faţă o „radio-grafie“ unică în peisajul presei şi al memorialisticii româneşti.

Reacţia alor mei la ceea ce eu calificam drept „victorie istorică“ nu a fost cum mă aşteptam: mama – neîntrebată, de altfel! – spunea că ea nu înţelege ce vrea să zică asta să lucrezi la Radio şi să nu te audă nimeni suflând şi tu măcar o vorbuliţă în difuzorul ăla (vânduseră între timp aparatul Mende şi se abonaseră la radioficarea oraşului care, odată cu un difuzor oribil ca aspect, manevrat doar de o limbă metalică pentru „mai tare“, „mai încet“, ne umplea zilele cu MUZICĂ POPULARĂ, ROMANŢE, VORBEŞTE MOSCOVA! ori, în cel mai bun caz, TEATRU LA MICROFON). Momentul cel mai penibil al acestei prestaţii se plasa însă la orele 11 şi 50 de minute ale oricărei zile când, în limbile română, rusă şi franceză, se difuzau COTELE APELOR DUNĂRII. Aveam să „prestez“ şi eu la această „repetabilă oroare“, înşiruind la microfon (în direct, ce-i drept) cifre de care, sunt sigur acum, nimeni nu avea nevoie… […]

Cât despre tata, căruia avusesem insolenţa să-i arăt foarte oficial legitimaţia de „redactor“ al Radioteleviziunii Române (deşi erau departe una de alta, străzile Nuferilor şi Pangrati erau lipite – adevărată autostradă! – în numele ideologiei de partid), mi-a spus, fără să catadicsească să articuleze limpede cuvintele, aşa cum făcea când ne învăţa, la liceu, franţuzeşte: „Băiete, ai grijă! Îl ţii minte pe Mende?“ (Bineînţeles! Cum să-l fi uitat? Doar îl jelisem când ne părăsise „contra cost“!) „Dar pe hârşâitul ăsta îl ştii?“ (Arăta spre difuzor.) „În principiu, fac acelaşi lucru: vorbesc despre lume. La unul (Mende), alegi tu ce vrei să ştii. La celălalt (hârşâitul), aleg alţii, numai ce vor ei. Tu din ăsta vrei să fii?“.