Dezvoltarea sănătoasă a ființei umane

Autor(i): Rudolf Steiner
Editura: Univers Enciclopedic
Colecţia: Pedagogie Waldorf
Anul apariţiei: 2017
Pagini: 420 (13x20 cm)
ISBN:9786067043020
Preţ: 68,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

Rudolf Steiner definește antroposofia ca fundament pentru înțelegerea principiilor ce stau la baza școlii Waldorf.

El descrie educația Waldorf ca o educație ce are în vedere copilul ca o ființă în continuă dezvoltare la trup, suflet și spirit.

Din această perspectivă, educația Waldorf depinde de capacitatea profesorului de a observa și de a răspunde la fiecare etapă de dezvoltare a unui copil.

Școala Waldorf pune accentul pe utilizarea eficientă a energiilor interioare ale copiilor și pe modul în care aceștia pot fi îndrumați prin etapele lor naturale de evoluție, oferindu-le exact ceea ce au nevoie la momentul adecvat – ceea ce Rudolf Steiner denumește „economia sufletului“.

Aceste cursuri detaliate și accesibile oferă părinților și profesorilor cheia reînnoirii educației atât de necesară copiilor noștri și pentru viitorul lor.

Cuprinsul cărţii: „Dezvoltarea sănătoasă a ființei umane“

• Rudolf Steiner – Arta educației – Ciclurile de conferințe dedicate pedagogilor Waldorf
• Lista lucrărilor despre educație
• Conferința I, Dornach, 23 decembrie1921
  Istoria mișcării antroposofice. Trei faze: 1. Mișcare religioasă teoretică, asociată Societății Teosofice. 2. Efort pentru a intra în domeniul artei. Goetheanumul. 3. Aplicații practice în toate domeniile: social, pedagogic, științific
• Conferința a II-a, Dornach, 24 decembrie 1921
  Gândirea modernă este științifică și intelectualistă. Spencer. Actuala viziune asupra lumii este incapabilă să explice ființa umană. Intelectualismul nu poate sesiza realitatea. Oamenii nu mai sunt altceva decât niște capete uriașe.
• Conferința a III-a, Dornach, 25 decembrie 1921
  Darwin. Haeckel. Du Bois-Reymond. Limitele cunoașterii. Contradicție între intelectualism și rousseauism. Gândirea modernă trebuie să-și extindă cercetările asupra vieții de somn și de vis. Cunoașterea omului, bază a pedagogiei.
• Conferința a IV-a, Dornach, 26 decembrie 1921
  Spiritul nostru trebuie să se miște tot atât de liber în timp, ca și în spațiu: în clipa prezentă, a vedea trecutul și viitorul. Animalul trece în mod direct de la copilărie la bătrânețe; omul se caracterizează printr-o foarte lungă perioadă intermediară. Anomalii: senectute precoce, copilărie prelungită. Imaginația, inspirația, intuiția se dezvoltă pe baza calităților proprii celor trei vârste ale vieții: prospețime și vitalitate, gândire clară, dăruire de sine
• Conferința a V-a, Dornach, 27 decembrie 1921
  Percepția spirituală trebuie să fie tot atât de liberă și de intensă ca percepția senzorială. Raport între imaginație și creația artistică, inspirație și idealul moral, intuiție și sentimentul religios. Interacțiune dintre sufletesc-spiritual și corporal-fizic. Tulburări cauzate de o solicitare excesivă sau insuficientă a memoriei; unghiile lungi.
• Conferința a VI-a, Dornach, 28 decembrie 1921
  Sănătate și boală. Tripartiția organismului uman; între polul neurosenzorial și polul metabolic-locomotor, ritmul respirator și ritmul circulator. Doar o gândire mobilă poate sesiza omul în totalitatea sa. Înțelepciunea inconștientă a copilului. Învățătorul trebuie să alterneze activitatea capului cu aceea a membrelor
• Conferința a VII-a, Dornach, 29 decembrie 1921
  Copilul sub șapte ani. Până la a doua dentiție, corpul eteric este ocupat cu modelarea organismului. Anumite forțe se eliberează de această muncă în jurul vârstei de doi ani și jumătate (cap), spre cinci ani (trunchi), spre șapte ani (metabolism și membre). Înainte de doi ani și jumătate, copilul învață să meargă, să vorbească. Imitarea a tot ceea ce se gândește, se simte, se face în jurul lui. În jurul vârstei de doi ani și jumătate, apariția memoriei și a imaginației. Jucăriile. În jurul vârstei de cinci ani, sentimentul autorității.
• Conferința a VIII-a, Dornach, 30 decembrie 1921
  Școala Waldorf: folosirea timpului. Cursul principal. Limbile străine. Lucrul manual. Această pedagogie este o metodă și ea se bazează pe antroposofie. Învățătorul trebuie să fie un artist care dezvoltă instinctul și simțul practic. Cursul de religie. Disciplina. Limbile clasice. După-amiază, gimnastică, euritmie, cursuri artistice. Slujba duminicală. Certificatele.
• Conferința a IX-a, Dornach, 21 decembrie 1921
  Copilul între șase și nouă ani: ritmurile respirator și circulator se intensifică. Copilul își construiește musculatura și scheletul ca un muzician; întreaga lui ființă vibrează ca o vioară. La această vârstă, întregul proces de învățământ trebuie să fie artistic: lectură, scris, calcul. Principiul autorității.
• Conferința a X-a, Dornach, 1 ianuarie 1922
  La nouă ani, copilul trece un prag: el încetează să se mai confunde cu lumea înconjurătoare. Atunci poate să înceapă predarea științelor naturii: se observă lumea vegetală în legătura ei cu Pământul, cea animală în legătura ei cu omul. Memoria. Mașinile de calcul. Temele de casă.
• Conferința a XI-a, Dornach, 2 ianuarie 1922
  Copilul între zece și paisprezece ani. Dezvoltarea memoriei. Oboseala elevului: surmenaj nervos, metabolic sau motor. Remediu: ritmul. În jurul vârstei de doisprezece ani, musculatura se leagă de schelet. Gândirea devine abstractă. Studiu al naturii anorganice: mineralogie, fizică, chimie. Predarea istoriei.
• Conferința a XII-a, Dornach, 3 ianuarie 1922
  O dezvoltare fizico-eterică sănătoasă, bază a liberei înfloriri sufletesc-spirituale. Este vorba nu atât de ceea ce știi, cât de ceea ce ești. Importanța artelor: muzică vocală și instrumentală, pictură. Limbile. Gramatica. Matematicile. Temperamentele. Umorul.
• Conferința a XIII-a, Dornach, 4 ianuarie 1922
  Tinerii și tinerele la paisprezece ani. Nașterea corpului astral și a imaginației creatoare. Revoltă față de această lume absurdă. Diferență între sexe: schimbare a vocii, dragoste. Orient și Occident. Poezia dramatică. Istoria: abordare masculină, epimeteică, și abordare feminină, prometeică.
• Conferința a XIV-a, Dornach, 5 ianuarie 1922
  Educația estetică. Tors, țesut. Inițiere în viața practică. Trezire a simțului frumosului. Brodat: rochie, pernă, sac de lucru. Geniul limbii. Probleme de traducere. Inițiere în retorică.
• Conferința a XV-a, Dornach, 6 ianuarie 1921
  Educația fizică: un domeniu complex în care învățătorul trebuie să-și exerseze instinctul și să dezvolte un fel de simptomatologie. Trebuie să se ferească de orice fanatism. Alimentație: alimente hrănitoare și nehrănitoare. Termoreglarea: efecte ale frigului și ale căldurii. Mișcarea: gimnastică, jocuri în aer liber. Anemia.
• Conferința a XVI-a, Dornach, 7 ianuarie 1922
  Educația religioasă și morală. Fuziune între domeniul sufletesc-spiritual și cel corporal-fizic: euritmia. Școala Waldorf este deschisă tuturor, spiritului simplu, ca și geniului. Pentru a trezi viața religioasă și morală, fără dogmă și poruncă, această pedagogie face să pătrundă viața sentimentului în gândire și în voință: ea apelează la recunoștință, la iubire și la sentimentul datoriei.
• Întrebări și răspunsuri:
  • Din discuțiile de la 1 ianuarie 1922
  • Din discuțiile de la 3 ianuarie 1922
  • Din discuțiile de la 5 ianuarie 1922
• Note
• Rudolf Steiner despre stenogramele conferințelor sale