0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Filozofie
  3. Critica raţiunii pure
Carte

Critica raţiunii pure

Critica raţiunii pure. Editura Paideia
CumpărDetalii carte

Autor(i): Immanuel Kant
Editura: Paideia
Colecţia: Filosofie
Anul apariţiei: 2015
Pagini: 164 (10x20 cm)
Preţ: 24,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

„Critica raţiunii pure“ reprezintă una dintre cărţile cu cel mai mare impact asupra istoriei gândirii europene. Apărută în 1781, influenţa ei are o durată de mai bine de două secole, această carte constituind un moment de cotitură în istoria filosofiei europene, prin ceea ce dărâmă, dar mai ales prin ceea ce construieşte.

Pentru că apariţia„Criticii raţiunii pure“ a condus la numeroase polemici şi atacuri, la numai câţiva ani de la publicare Kant şi-a reeditat opera, modificând sau schimbând cu totul anumite pasaje sau capitole pentru a-şi face mai clar punctul de vedere contemporanilor săi.

Rezultatul acestui efort de clarificare a condus însă la alte polemici, întrucât, din perspectiva unora dintre analiştii operei kantiene, modificările aduse sunt adeseori şi expresii ale unei schimbări de gândire a lui Kant, produsă în intervalul dintre cele două apariţii ale primei „Critici“.

În cea de-a doua prefaţă a „Criticii raţiuni pure“, Kant opune metafizica matematicii, fizicii şi logicii. Ultimele trei se bucură de un acord cu privire la conţinutul lor intern, putând fi considerate de aceea ştiinţe veritabile, în timp ce metafizica, o întreprindere milenară a spiritului uman, „n-a avut până acum o soartă atât de favorabilă ca să fi putut apuca pe drumul sigur al unei ştiinţe“.

Întrebările fundamentale ale metafizicii sunt cele privitoare la Dumnezeu, libertate, nemurirea sufletului. Dacă lumea a fost creată sau există dintotdeauna, dacă suntem noi liberi sau tot ceea ce facem nu este altceva decât rezultatul unei cauzalităţi exterioare nouă, sau dacă sufletul nostru este format dintr-o substanţă nepieritoare – toate acestea sunt întrebări ce frământă mintea umană dintotdeauna şi o vor preocupa şi de acum înainte.

Tocmai de aceea, Kant socoteşte că înainte de toate metafizica şi interesul metafizic exprimă o „dispoziţie naturală“ a raţiunii umane. În ciuda acestei dispoziţii naturale, raţiunea umană nu a reuşit să acceadă la o cunoaştere certă, respectiv la o ştiinţă care să răspundă o dată pentru totdeauna unor atare întrebări.