0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Filozofie
  3. Critica rațiunii pure
Carte

Critica rațiunii pure

Critica rațiunii pure. Editura Paideia
Autor(i): Immanuel Kant
Editura: Paideia
Colecţia: Filosofie
Anul apariţiei: 2015
Pagini: 164 (10x20 cm)
Preţ: 24,00 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.


„Critica rațiunii pure“ reprezintă una dintre cărțile cu cel mai mare impact asupra istoriei gândirii europene. Apărută în 1781, influența ei are o durată de mai bine de două secole, această carte constituind un moment de cotitură în istoria filosofiei europene, prin ceea ce dărâmă, dar mai ales prin ceea ce construiește.

Pentru că apariția„Criticii rațiunii pure“ a condus la numeroase polemici și atacuri, la numai câțiva ani de la publicare Kant și-a reeditat opera, modificând sau schimbând cu totul anumite pasaje sau capitole pentru a-și face mai clar punctul de vedere contemporanilor săi.

Rezultatul acestui efort de clarificare a condus însă la alte polemici, întrucât, din perspectiva unora dintre analiștii operei kantiene, modificările aduse sunt adeseori și expresii ale unei schimbări de gândire a lui Kant, produsă în intervalul dintre cele două apariții ale primei „Critici“.

În cea de-a doua prefață a „Criticii rațiuni pure“, Kant opune metafizica matematicii, fizicii și logicii. Ultimele trei se bucură de un acord cu privire la conținutul lor intern, putând fi considerate de aceea științe veritabile, în timp ce metafizica, o întreprindere milenară a spiritului uman, „n-a avut până acum o soartă atât de favorabilă ca să fi putut apuca pe drumul sigur al unei științe“.

Întrebările fundamentale ale metafizicii sunt cele privitoare la Dumnezeu, libertate, nemurirea sufletului. Dacă lumea a fost creată sau există dintotdeauna, dacă suntem noi liberi sau tot ceea ce facem nu este altceva decât rezultatul unei cauzalități exterioare nouă, sau dacă sufletul nostru este format dintr-o substanță nepieritoare – toate acestea sunt întrebări ce frământă mintea umană dintotdeauna și o vor preocupa și de acum înainte.

Tocmai de aceea, Kant socotește că înainte de toate metafizica și interesul metafizic exprimă o „dispoziție naturală“ a rațiunii umane. În ciuda acestei dispoziții naturale, rațiunea umană nu a reușit să acceadă la o cunoaștere certă, respectiv la o știință care să răspundă o dată pentru totdeauna unor atare întrebări.