0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Istorie
  3. Între cultură, şantaj şi spionaj. Accademia di Romania la crepuscul
Carte

Între cultură, şantaj şi spionaj. Accademia di Romania la crepuscul

Între cultură, şantaj şi spionaj. Accademia di Romania la crepuscul. Editura Şcoala Ardeleană
CumpărDetalii carte

Studiu şi documente (1947‐1955)

Autor(i): Şerban Turcuş, Veronica Turcuş
Editura: Şcoala Ardeleană
Anul apariţiei: 2017
Pagini: 274 (17x24 cm)
Preţ: 40,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Una dintre cele mai fascinante experienţe colective la nivel intelectual din România interbelică şi apoi din epoca celei de‑a doua conflagraţii mondiale a fost Şcoala Română din Roma.

Cunoscut sub dubla denumire de Scuola Romena di Roma şi Accademia di Romania, aşezământul universitar din Cetatea Eternă a fost un laborator cultural deosebit de pozitiv prin unicitatea sa şi prin durabilitatea armăturii intelectuale cu care şi‑a blindat elevii.

Ştiinţele socio‑umane din România postbelică au asimilat, direct sau indirect, parte din programele de cercetare, metodologiile de investigaţie şi devoţiunea pentru clasicitate prin intermediul foştilor elevi ai Şcolii, ajunşi la maturitatea carierei în anii `50, `60 ai secolului trecut.

Mulţi dintre aceştia au gestionat, la rându‑le, dicasterii ştiinţifice la nivel universitar şi academic şi au imprimat culturii româneşti o direcţie de cercetare pro‑occidentală, în pofida internaţionalismului de stirpe sovietică sau a naţionalismului comunist, curente ce au dominat regimul ideocratic în etapele existenţei sale.

Pe cât de fervid a fost destinul interbelic al Şcolii Române din Roma, pe atât de tulburător a devenit parcursul acesteia după instaurarea forţată a Republicii şi instalarea conducerii monocratice de clară amprentă sovietică.

Era declinului începuse ceva mai devreme de 30 decembrie 1947, practic fiind vorba de o jugulare lentă ce debutase cu regimul dictaturii naţional‑legionare, continuase cu pauze de respiraţie în timpul regimului antonescian, pentru ca instituţia să fie tetanizată după venirea comuniştilor la putere până la transformarea ei într‑o carcasă menită, din motive de natură juridică şi politică, să‑i adăpostească pe cei care‑i fuseseră călăi.

Prezentul excurs documentar încearcă să acopere un gol din istoria Accademiei di Romania, un gol mitologizat multe decenii ce începe să fie umplut pe măsură ce arhivele italiene, şi, în particular, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Italiei desecretizează, după norme riguroase, materialul documentar care nu mai prezintă sensibilităţi în domeniile bilateral şi multilateral.

Documentarea s‑a realizat începând cu anul 2012, moment jubiliar pentru Accademia di Romania, care aniversa 90 de ani de la inaugurare.

Iniţiala despuiere a materialului documentar a servit pentru realizarea volumului celebrativ Accademia di Romania 1922‑2012, ce a fost publicat la Roma în varianta în limba română în 2012 şi în varianta în limba italiană în 2013.

În respectivul op documentele au fost prelucrate schematic şi extrem de rezumativ, neputând oferi o imagine consistentă a ceea ce s‑a întâmplat cu instituţia în anii imediat postbelici.

În prezentul volum oferim publicului, interesat de istoria neretuşată, un mănunchi de documente ce mărturiseşte cât de dramatic a devenit destinul Accademiei di Romania şi cum a fost folosită, cu îndârjire, o instituţie culturală în insalubre jocuri politice ce frizează, adeseori, ficţiunea specifică Războiului Rece.

Repetăm, este vorba de o instituţie pur culturală, una dintre cele mai semnificative ale ţării noastre, care nu are şi nu poate să aibă, sub nicio formă legală, potrivit documentelor fundaţionale, statut diplomatic sau pseudodiplomatic.

Invocarea eronată sau relativ encomiastică a „statutului diplomatic“ al Accademiei di Romania poate activa clauze, cum se citeşte în documentele din acest volum, care pun în grav pericol instituţia de cultură.

Sperăm ca lectura acestor izvoare diplomatice să se constituie într‑un memento pentru cei ce se vor informa cu privire la destinul structurilor publice româneşti din afara hotarelor ţării şi să ofere momente de reflecţie pe tema amestecului brutal al ideocraţiei în cultură.