0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Istorie
  3. Tamoanchan şi Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica
Carte

Tamoanchan şi Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica

Tamoanchan şi Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica. Editura Herald
CumpărDetalii carte

Autor(i): Alfredo Lopez Austin
Editura: Herald
Colecţia: Cultură şi civilizaţie
Anul apariţiei: 2012
Pagini: 368 (13x20 cm)
Preţ: 37,50 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

În viziunea aztecilor, au existat două locuri misterioase - Tamoanchan şi Tlalocan.

Deşi sunt considerate importante din punct de vedere cosmologic, trimiterile la ele în mitologia aztecă rămân obscure.

Miturile despre Tamoanchan îl descriu ca pe locul de obârşie al tuturor fiinţelor. Tlalocan, în schimb, era un paradis terestru situat în interiorul unui munte veşnic verde şi frumos, locul în care sălăşluiau oamenii care au murit prin înec, răpuşi de fulger sau de boală.

Istoricii au încercat să înţeleagă şi să clarifice semnificaţia acestor două locuri din secolul al XVI-lea. Astăzi, cei care studiază religia vechilor mexicani încearcă să le găsească în sistemul cosmic, pentru a înţelege mai bine gândirea religioasă mesoamericană, dar sursele scrise cu privire la aceste două locuri sunt greu de înţeles.

În „Tamoanchan şi Tlalocan“, Alfredo Lopez Austin oferă noi interpretări ale mitologiei aztece bazate pe surse istorice scrise, surse iconografice, şi credinţele indienilor moderni.

Ţinuturi ale ceţii. Astfel au definit Tamoanchan-ul şi Tlalocan-ul poezia, imnurile sacre şi descrierile religiei străvechi. Dar cuvântul ceaţă lămureşte prea puţin, pentru că ceaţa, ca prezenţă sau cuvânt, atenuează clarobscurul, şterge contururile, opacizează culorile, ghidează în chip înşelător mâna ce voieşte să atingă şi tulbura miresmele cu masa ei umedă. Ceaţa este tăcere. Neagă mişcarea atunci când o învăluie, iar fâşiile sale simulează că ceea ce este static se mişcă. Ceaţa amestecă somnul cu veghea. În cazul nostru amestecă de asemenea istoria cu mitul. Tamoanchan este loc al creaţiei. Perechea supremă, Ometecuhtli şi Omecihuatl, trimite din Tamoanchan germenele animic al fătului în pântecele mamei, şi tot Tamoanchan a fost locul în care, în timpul primordial, zeii au pus porumbul pe buzele omului după ce au zdrobit boabele cu propriile lor măsele. Tlalocan, în schimb, este loc al morţii. Este un munte gol plin de roade deoarece în el există un sezon productiv etern. În interiorul său ajung oamenii morţi sub protecţia sau în urma atacului zeului ploii. Cu toate acestea, Tamoanchan şi Tlalocan se confundă. Astfel par să fi stat lucrurile încă din timpurile străvechi.

Alfredo Lopez Austin

Cuprinsul cărţii: „Tamoanchan şi Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica“

  • Mulţumiri
  • Jocurile esenţelor
    • În căutarea a două locuri sacre
    • Constituirea lumii
    • Materia complexă a zeilor
    • Materia complexă a fiinţelor mundane
    • Materia complexă a oamenilor
    • Diferitele forme de creaţie
  • Tamoanchan
    • Caracterul său dublu
    • Tamoanchan-ul istoric
    • Tamoanchan-ul mitic
  • Construirea unui model plecând de la concepţiile indigene actuale
    • Cosmoviziuni din zilele noastre
    • Populaţia tzotzil
    • Populaţiile din Sierra (nahua, otomi, tepehua, totonaca)
    • Populaţia huichol
    • Modelul
  • Tlalocan în concepţia vechilor nahua
    • De ce modelul?
    • Natura lucrurilor
    • Replicile
    • Sferele de dominaţie ale Pământului şi ale Apei
    • Ciclul temporal
    • Fiinţă umană
    • Ye ixquich
  • Apendice
    • Mexicas sau mexitin
    • Rezumat al interpretării pe care o face Pana Chan stelelor din Xochicalco
  • Bibliografie