0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Istorie
  3. Tamoanchan și Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica
Carte

Tamoanchan și Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica

Tamoanchan și Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica. Editura Herald
Cumpăr
Autor(i): Alfredo Lopez Austin
Editura: Herald
Colecţia: Cultură și civilizație
Anul apariţiei: 2012
Pagini: 368 (13x20 cm)
Preţ: 37,50 Lei
Disponibilitate: în stoc

În viziunea aztecilor, au existat două locuri misterioase - Tamoanchan și Tlalocan.

Deși sunt considerate importante din punct de vedere cosmologic, trimiterile la ele în mitologia aztecă rămân obscure.

Miturile despre Tamoanchan îl descriu ca pe locul de obârșie al tuturor ființelor. Tlalocan, în schimb, era un paradis terestru situat în interiorul unui munte veșnic verde și frumos, locul în care sălășluiau oamenii care au murit prin înec, răpuși de fulger sau de boală.

Istoricii au încercat să înțeleagă și să clarifice semnificația acestor două locuri din secolul al XVI-lea. Astăzi, cei care studiază religia vechilor mexicani încearcă să le găsească în sistemul cosmic, pentru a înțelege mai bine gândirea religioasă mesoamericană, dar sursele scrise cu privire la aceste două locuri sunt greu de înțeles.

În „Tamoanchan și Tlalocan“, Alfredo Lopez Austin oferă noi interpretări ale mitologiei aztece bazate pe surse istorice scrise, surse iconografice, și credințele indienilor moderni.

Ținuturi ale ceții. Astfel au definit Tamoanchan-ul și Tlalocan-ul poezia, imnurile sacre și descrierile religiei străvechi. Dar cuvântul ceață lămurește prea puțin, pentru că ceața, ca prezență sau cuvânt, atenuează clarobscurul, șterge contururile, opacizează culorile, ghidează în chip înșelător mâna ce voiește să atingă și tulbura miresmele cu masa ei umedă. Ceața este tăcere. Neagă mișcarea atunci când o învăluie, iar fâșiile sale simulează că ceea ce este static se mișcă. Ceața amestecă somnul cu veghea. În cazul nostru amestecă de asemenea istoria cu mitul. Tamoanchan este loc al creației. Perechea supremă, Ometecuhtli și Omecihuatl, trimite din Tamoanchan germenele animic al fătului în pântecele mamei, și tot Tamoanchan a fost locul în care, în timpul primordial, zeii au pus porumbul pe buzele omului după ce au zdrobit boabele cu propriile lor măsele. Tlalocan, în schimb, este loc al morții. Este un munte gol plin de roade deoarece în el există un sezon productiv etern. În interiorul său ajung oamenii morți sub protecția sau în urma atacului zeului ploii. Cu toate acestea, Tamoanchan și Tlalocan se confundă. Astfel par să fi stat lucrurile încă din timpurile străvechi.

Alfredo Lopez Austin

Cuprinsul cărţii: „Tamoanchan și Tlalocan - Topografie sacră în Mesoamerica“

  • Mulțumiri
  • Jocurile esențelor
    • În căutarea a două locuri sacre
    • Constituirea lumii
    • Materia complexă a zeilor
    • Materia complexă a ființelor mundane
    • Materia complexă a oamenilor
    • Diferitele forme de creație
  • Tamoanchan
    • Caracterul său dublu
    • Tamoanchan-ul istoric
    • Tamoanchan-ul mitic
  • Construirea unui model plecând de la concepțiile indigene actuale
    • Cosmoviziuni din zilele noastre
    • Populația tzotzil
    • Populațiile din Sierra (nahua, otomi, tepehua, totonaca)
    • Populația huichol
    • Modelul
  • Tlalocan în concepția vechilor nahua
    • De ce modelul?
    • Natura lucrurilor
    • Replicile
    • Sferele de dominație ale Pământului și ale Apei
    • Ciclul temporal
    • Ființă umană
    • Ye ixquich
  • Apendice
    • Mexicas sau mexitin
    • Rezumat al interpretării pe care o face Pana Chan stelelor din Xochicalco
  • Bibliografie