Șamanismul - Călătorie între două lumi
Editura: Herald
Colecţia: Șamanism
Anul apariţiei: 2018
Pagini: 336 (13x20 cm)
Preţ: 39,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile
Patrimoniu viu al umanității, șamanismul este o sursă de cunoaștere a omului și a naturii existenței sale. Mircea Eliade afirma că șamanismul este cea mai veche și mai larg răspândită tradiție ocultă. Apărut cu mult înainte de a se fi conturat instituțiile religioase, șamanismul a facilitat încă din vremurile ancestrale conștientizarea valorii existenței omenești, ancorată într-o sacralitate ce avea nevoie să fie recunoscută și respectată.
Șamanul este acel mesager, mediator între două tărâmuri, vizibilul și invizibilul, având rolul de a stabili o legătură cu sacrul în folosul întregii comunități din care face parte.
Definitoriu pentru calitățile șamanului este modul cum comunică nemijlocit cu lumea nevăzută. În extazul șamanic, sufletul părăsește corpul fizic și pătrunde în lumea de dincolo, unde dialoghează cu spiritele. Restabilind astfel legătura dintre sacru și profan, șamanul nu numai că obține binele semenilor săi, dar le revelează acestora strânsa legătură care există între om și natură. Îndemnul șamanic era acela al respectului față de sine, față de ceilalți și față de viață în general, deoarece omul nu este decât o părticică din întregul cosmos.
Șamanismul ne arată că vizibilul nu este decât un strat subțire, un înveliș fragil al invizibilului, care își are temeiul în unitatea tuturor lucrurilor. În Univers, totul se leagă, existențele sunt egale valoric și depind unele de altele întrucât s-au ivit din aceeași sursă sacră.
Verbul sam înseamnă „a se agita“, „a-și mișca picioarele“, descriind frenezia extatică a șamanului. Oricum, la origini, este evidentă asocierea între spiritualitatea șamanică și vânătoare, șamanul intermediind între planul războinicilor kinegetici și lumea spiritelor animale sau umane demne a fi invocate pentru succesul operațiunii.
Acesta este universul de discurs despre care tratează, pe o bază enciclopedică solidă, cartea lui Octavian Simu, „Șamanismul. Călătorie între două lumi“. Spirit erudit, autorul trece în revistă perspective complementare asupra șamanismului, precum cea a antropologiei, etnologiei, psihologiei, istoriei religiilor etc., formulând o morfologie sofisticată a acestui fenomen complex și ireductibil.
Octavian Simu procedează comparatistic, survolând diferitele avataruri ale șamanismului, de la cele originare până la cele nord-americane și africane, fără să ezite a analiza și precipitatele moderne, „desacralizate“, ale șamanismului în varianta să urbană.
Cuprinsul cărţii: „Șamanismul - Călătorie între două lumi“
- Cuvânt-înainte
- Obiectul
- Excurs etimologic: șamanism, șaman, șamanitate
- Subiectul
- A fi sau a nu fi șaman
- Inițierea șamanică: moarte și înviere mistică
- Veșminte și podoabe pentru un corp magic
- Toba șamanului: instrument și „purtător“ magic
- Alte obiecte ceremoniale „de putere“
- Ierburi „sacre“ și substanțe psihotrope
- „Atribuțiile“ șamanului: vraci, profet și manipulator al sacrului
- Acțiunea
- Ședința rituală: transă, extaz și vindecare
- „Călătoria“ în lumea spiritelor
- Zborul magic
- Șamanul ca psihopomp
- Șamanul ca tămăduitor
- Coliba de sudație, spațiu consacrat purificării
- Fumigațiile
- Roata medicală: pasajul magic
- Pietrele magice
- Gesturile sacrificiale
- Obiecte ajutătoare cu funcție ritualică
- Meditația
- Șamanul și sexualitatea
- Preot și vrăjitor: poziția socială a șamanului
- Credință
- Timpul
- Spațiul
- Asia
- Siberienii
- Buriații
- Iakuții
- Tungușii
- Alți siberieni
- Mongolii
- Asia Centrală și Asia Mică
- Șamanismul chinez
- Șamanismul coreean
- Șamanismul japonez
- Okinawa
- Șamanismul ainu‑silor
- Șamanismul în Tibet
- India
- Asia de sud‑est
- Polinezia și Oceania
- Africa
- Australia
- Șamanismul european
- Grecii
- Celții (Druizii)
- Șamanismul nord‑european. Scandinavii
- Alți europeni
- Eschimoșii
- Șamanismul american
- America de Nord
- America de Sud
- Prezentul
- Bibliografie selectivă