0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Afaceri
  3. Şcoala vieţii
Carte

Şcoala vieţii

Şcoala vieţii. Editura ACT şi Politon
Detalii carte

Aventuri din călătorii şi din pieţele financiare

Autor(i): Jim Rogers
Editura: ACT şi Politon
Anul apariţiei: 2015
Pagini: 240 (14x22 cm)
Preţ: 29,00 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.


În captivanta sa carte de memorii, „Şcoala Vieţii“, legendarul investitor Jim Rogers oferă analize economice, politice şi sociale percutante, bazate pe propriile observaţii din călătorii şi din pieţele financiare, după o viaţă de aventură, marcată de o curiozitate neobosită de a experimenta şi de a înţelege lumea din jurul său.

Pe parcursul cărţii sale, Rogers oferă observaţii surprinzătoare privind mersul lumii – şi tendinţele pe care le întrevede în viitor.

El a avertizat în numeroase rânduri cu privire la pericolele economice care ameninţă lumea de astăzi. Printre previziunile pe care le face în cartea sa şi care şi-au găsit recent confirmarea se află şi cea privind şocul francului elveţian.

Rogers explică de ce Asia va fi forţa economică dominantă în secolul XXI – şi de ce el şi soţia lui, împreună cu cele două fiice ale lor, s-au mutat la Singapore ca să-şi pregătească familia pentru schimbările ce vor urma.

„Şcoala vieţii“ este o carte antrenantă, în care Jim Rogers demonstrează nu numai o cunoaştere remarcabilă a lumii finanţelor, ci şi un talent înnăscut de povestitor (printre altele, pasajul în care descrie aventurile sale la Woodstock este de-a dreptul savuros).

Câteva cuvinte ale lui Jim Rogers:

Scriu această carte în mijlocul unei crize financiare globale despre care majoritatea politicienilor lumii te-ar convinge că este temporară. Roata se va întoarce, ni se spune. Nu voi contrazice acest lucru. Sunt aici ca să vă spun, pur şi simplu, că este improbabil ca roata să se întoarcă permanent pe parcursul vieţii voastre. Datoriile uriaşe ale multor ţări vor duce la schimbări majore legate de modul cum trăim şi lucrăm. Multe instituţii, tradiţii, partide politice, guverne, culturi, chiar naţiuni vor intra în declin sau în colaps sau pur şi simplu vor dispărea, aşa cum s-a întâmplat mereu în vremuri de tulburări politice şi economice.

Dacă erai deştept la începutul secolului al XIX-lea, te îndreptai spre Londra. Dacă erai deştept la începutul secolului XX, îţi făceai bagajele şi te mutai la New York. Dacă eşti deştept la începutul secolului XXI, îţi vei croi drum spre Asia. Peste o sută de ani, ciclul schimbării ar putea duce oriunde – la sfârşitul mileniului întâi, toţi oamenii deştepţi se mutau la Cordoba, floarea Spaniei Islamice, la acea vreme centrul intelectual al Europei şi oraşul cu cea mai mare populaţie din lume.

Scopul meu în scrierea acestei cărţi, între altele, este să fac lumină asupra modului în care am ajuns să fim acolo unde suntem şi asupra modului în care oamenii pot începe să se educe pe ei înşişi ca să se pregătească pentru viitor. Procedând astfel, vă voi împărtăşi observaţii acumulate de-a lungul unei vieţi în finanţe, investiţii şi în căutarea aventurii, lecţii pe care le-am învăţat maturizându-mă, urmând un drum care a pornit de la pământurile Centurii Negre, ajungând în acest oraş-stat din sud-estul Asiei, de cealaltă parte a globului, o călătorie de o viaţă, în cursul căreia am făcut din întreaga lume curtea casei mele.

AVENTURA MEA ÎN PIEŢELE FINANCIARE a început în primăvara lui 1964. Eram student în anul terminal la Yale şi m-am trezit îndreptându-mă spre Wall Street cam în acelaşi fel în care mă îndreptasem mai demult spre Ivy League*: din întâmplare.

Ne aflăm într-o creştere îndelungată şi seculară a pieţei mărfurilor din întreaga lume. În contextul ultimei creşteri a pieţei mărfurilor şi agriculturii, din anii 1970, când preţurile produselor alimentare creşteau dramatic, s-au creat mari rezerve. În anii 1980, rezervele de hrană din întreaga lume reprezentau circa 35% din totalul nivelului de consum, poate cel mai mare procent înregistrat în arhive. În consecinţă, în cele din urmă, preţurile s-au prăbuşit. Preţul unei jumătăţi de kilogram de zahăr, spre exemplu, a scăzut de la 66 de cenţi în 1974 la doi cenţi în 1987. Fermierii de pretutindeni sufereau atât de mult, încât, în Statele Unite, muzicieni precum Willie Nelson organizau concerte de caritate pentru fermieri, Farm Aid. Ca sector al economiei, agricultura era la pământ şi fiecare viitor fermier din America punea mâna pe unul dintre acele programe MBA şi se ducea, în schimb, pe Wall Street. Acolo erau banii. Acolo era acţiunea.

Actuala piaţă în creştere a mărfurilor a început în 1999. Ne aflăm acolo de paisprezece ani, la data acestei consemnări. Ca toate pieţele în creştere, va sfârşi într-o bulă. Când oamenii vă vor spune la petreceri câţi bani au făcut din seminţele de soia, va fi timpul să vă retrageţi. Dar piaţa în creştere mai are nişte ani în faţă. Mărfurile, materiile prime şi resursele naturale vor avea o soartă bună, evident, dacă economia mondială se va ameliora – dezvoltarea va spori nevoia de ele – şi vor avea o soartă bună dacă economia nu se va ameliora, fiindcă guvernul, deşi ar trebui să nu facă acest lucru, va tipări mai mulţi bani, după cum s-a arătat, iar tipărirea de bani a dus mereu la preţuri mai solide pentru bunurile reale, precum argintul, grâul, energia şi alte valori reale, întrucât investitorii caută să se protejeze de valuta devalorizată.

Oamenii mă întreabă constant în ce să investească, şi eu întotdeauna le răspund la fel. Eu zic aşa: Nu ascultaţi de mine – nu ascultaţi de nimeni. Modul în care devii un investitor de succes este investind numai în acel lucru despre care cunoşti o mulţime de lucruri. Toţi se pricep la ceva. Maşini, modă, orice ar fi – cunoşti o grămadă de lucruri despre ceva anume. Dacă nu ştii despre ce, fă doar un pas înapoi şi priveşte-ţi propria viaţă. Când intri în sala de aşteptare a unui medic, ce reviste iei în mână? Dacă porneşti televizorul, ce fel de programe urmăreşti? Curând vei deduce probabil care sunt interesele tale reale, la ce te pricepi cu adevărat.

Economia lumii este un sistem de distrugere creativă, la care Schumpeter s-a referit ca fiind „elementul esenţial privind capitalismul“. Noul capătă forţă şi înlocuieşte vechiul. Automobilul a apărut şi a înlocuit calul şi trăsurica. Toyota a apărut şi a înlocuit General Motors. Televiziunea a apărut şi multe lucruri s-au schimbat. Nu mai stăm seara la gura sobei, citind. Aşa merge lumea, cum a mers dintotdeauna şi cum o va face mereu. Ţările capătă forţă, companiile capătă forţă, familiile capătă forţă, oamenii capătă forţă şi, în acelaşi timp, alţii decad. Oamenii pot încerca să schimbe acest lucru, pot încerca să abroge legea cererii şi ofertei, dar nu merge niciodată. Politicienii nu pot revoca legile care guvernează distrugerea creativă. Studiile arată că cele 20 de procente de la baza societăţii se schimbă la fiecare două decenii, la fel ca cele 20 de procente de la vârful acesteia.

Nu există nimic mai bun decât să fii nevoit să te lupţi şi să îţi croieşti propriul drum. Odată ce ai bani, desigur, nu vrei să faci acest lucru. Nu mi-ar plăcea deloc ca şi copiii mei să se zbată şi să facă sacrificii, aşa cum a trebuit să fac eu, dar, în acelaşi timp, trebuie să le las ceva mai mult decât bogăţia materială. Dacă pot să las aici două fete deştepte, informate, ambiţioase, perseverente, pot pierde totul şi nu va conta – voi fi făcut o investiţie care va dăinui, un portofoliu mai valoros decât orice sumă de bani pe care le-aş putea-o lăsa moştenire; le voi fi pregătit să îşi croiască propriul drum fără niciun ban de la mine şi asta este mult mai bine. Orice ar moşteni se poate pierde în cinci ani sau în cincizeci de ani, dar dacă le las cu mentalitatea potrivită, cui îi pasă? Dacă nu le las nimic altceva, sper să le las curajul de a visa, de a-şi urma pasiunea, oricare ar fi aceasta, de a îndrăzni să încerce chiar dacă dau greş. Vreau ca ele să înţeleagă că singurul eşec adevărat este să nu încerci, singura întrebare nepotrivită, cea pe care nu o rosteşti. Dacă am fost un tată de succes, fiecare dintre ele, când va avea vârsta mea, va privi în urmă la viaţa ei fără regrete şi povestea ei va suna ca un basm dintr-o idilă arturiană, o expediţie pentru a trezi spiritul de aventură, o cruciadă pentru a acoperi teritoriul, pentru a speria dragonii din spatele fiecărui munte, motivată de convingerea, de înţelegerea, de nezdruncinat, a faptului că banii sunt sabia, şi nu Graalul.

Cuprinsul cărţii: „Şcoala vieţii“

  • Portret al investitorului în tinereţe
  • Inocent în străinătate
  • Pe cont propriu
  • Cum să învingi piaţa în scădere
  • Motociclistul investitor
  • Ascensiunea mărfurilor
  • Acasă, pe fluviul Hudson
  • Cea mai mare naţiune datornică din istorie
  • „Capitalismul fără faliment este asemenea creştinismului fără iad“
  • Călătorie spre Est
  • Naţiuni de imigranţi
  • Tărâmul celor liberi?
  • Criza banilor de hârtie
  • Nimeni nu a anulat vreodată legile cererii şi ofertei
  • Soarele răsare de la Est
  • Distrugerea creativă
  • Mulţumiri