0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Dezvoltare personală
  3. Cărţi: Autocunoaştere
  4. Lasă-ţi viaţa să vorbească
Carte

Lasă-ţi viaţa să vorbească

Lasă-ţi viaţa să vorbească. Editura
CumpărDetalii carte

Cum să asculţi de glasul vocaţiei

Autor(i): Parker J. Palmer
Editura: ACT şi Politon
Anul apariţiei: 2016
Pagini: 180 (13x20 cm)
Preţ: 25,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

Vocaţia nu vine din voinţă, ci din ascultare. Trebuie să vă ascultaţi viaţa şi să înţelegeţi despre ce este vorba cu adevărat.

Cuvântul „vocaţie“ îşi are originea în termenul latinesc pentru „voce“. Vocaţia nu reprezintă un ţel pe care-l urmăriţi, ci o chemare pe care o auziţi. Înainte să-i puteţi spune vieţii ce vreţi să faceţi cu ea, trebuie să o ascultaţi când ea vă spune cine sunteţi. Trebuie să ascultaţi valorile şi adevărurile din centrul propriei identităţi, nu de standardele după care ar trebui să trăiţi – ci de standardele după care nu aveţi cum să nu trăiţi, dacă vă trăiţi propria viaţă.

„Lasă-ţi viaţa să vorbească“ este o veche zicală a quakerilor. Poate fi interpretată în felul următor: înainte de a spune vieţii ce intenţionaţi să faceţi cu ea, ascultaţi ce intenţionează ea să facă cu dumneavoastră. Lăsaţi-vă viaţa să vă spună ce adevăruri întruchipaţi, ce valori reprezentaţi.

Viaţa nu este reprezentată numai de punctele forte şi de virtuţi. Dacă vă veţi lăsa viaţa să vorbească despre lucruri pe care doriţi să le auziţi, despre lucruri pe care le-aţi spune bucuroşi şi altora, trebuie s-o lăsaţi să vorbească şi despre lucruri pe care nu vreţi să le auziţi şi pe care nu le-aţi spune nimănui, niciodată.

Sufletul este asemenea unui animal sălbatic: dur, rezistent, inteligent, independent şi, totodată, timid. Dacă veţi da buzna în pădure şi veţi striga după acesta, el nu îşi va face apariţia. Dar dacă sunteţi dispuşi să intraţi tiptil în pădure şi să vă aşezaţi în linişte câteva ore, la rădăcina unui copac, s-ar putea să vedeţi, cel puţin cu coada ochiului, preţioasa creatură pe care o aşteptaţi.

Ideea de „vocaţie“ este, de cele mai multe ori, emisă într-un mod deficitar. Vocaţia sau chemarea nu vine de la o voce din afara individului, o voce cu exigenţe morale, care cere ca individul să devină ceva ce nu este încă: cineva diferit, cineva mai bun, cineva aflat dincolo de limitele lui.

Chemarea dumneavoastră cea mai profundă reprezintă evoluţia către propria individualitate autentică, chiar dacă aceasta coincide sau nu cu o imagine a persoanei care ar trebui să fiţi.

Oamenii au locuri înlăuntrul lor unde dăinuie frica, dar mai au şi alte locuri ce poartă nume precum încredere, speranţă şi credinţă. Puteţi să alegeţi să conduceţi dintr-unul din acele locuri, să staţi pe un teren care să nu fie înţesat de faliile tectonice ale fricii, să vă îndreptaţi spre ceilalţi dintr-un loc plin de speranţă, nu de anxietate.

Pe parcursul acestei cărţi, veţi privi individualitatea şi vocaţia prin lentile metaforice, de la „sămânţa“ adevăratului sine, care vă este sădită în lume la naştere, până la „călătoria“ pe care o faceţi pe întuneric, către lumină.

Autorul sfârşeşte cartea cu încă o metaforă, privind individualitatea şi vocaţia prin intermediul rotaţiei anotimpurilor. Metafora anotimpurilor aprofundează înţelegerea celorlalte metafore. Seminţele trec prin etapele vieţii lor, într-un ciclu nesfârşit al anotimpurilor – iar ciclul anotimpurilor reaminteşte că această călătorie nu se termină niciodată. De asemenea, metafora anotimpurilor scoate căutarea individualităţii şi a vocaţiei dincolo de originile sale, în profunzimile vieţii lăuntrice, din comunitatea umană şi chemarea ei spre leadership, şi o duce în lumea naturii, cea mai vastă dintre toate lumile vizibile în care sunt integrate vieţile voastre.

Ideea potrivit căreia vieţile sunt precum eternul ciclu al anotimpurilor nu neagă zbuciumul sau bucuria, pierderea sau câştigul, întunericul sau lumina. În schimb, vă încurajează să le acceptaţi pe toate – şi să aflaţi în toate oportunităţi de dezvoltare.

Cuprinsul cărţii: „Lasă-ţi viaţa să vorbească“

  • Mulţumiri
  • Să-ţi asculţi viaţa
  • Acum devin eu însumi
  • Atunci când un drum se înfundă
  • Până jos
  • Să te conduci din interior
  • Există un anotimp
  • Despre autor
  • Note