0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Dezvoltare personală
  3. Tata este gras
Carte

Tata este gras

Tata este gras. Editura ACT şi Politon
Detalii carte

Autor(i): Jim Gaffigan
Editura: ACT şi Politon
Anul apariţiei: 2016
Pagini: 303 (13x20 cm)
Preţ: 34,00 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.


„Tata este gras“ este o carte atipică de dezvoltare personală, scrisă de actorul american de stand-up comedy, Jim Gaffigan.

În această carte, autorul exprimă bucuriile şi „ororile“ unei vieţi cu cinci copii. „Tata este gras“ e un titlu amuzant, direct, semnat de un bărbat care, împreună cu soţia sa, simte că e depăşit în propria sa casă.

Jim Gaffigan este considerat un actor de comedie „curat“. În spectacolele sale, în textele pe care le scrie, foloseşte foarte rar un limbaj licenţios şi nu face glume cu tentă sexuală. El spune: „atunci când discuţi despre minibrioşe într-o reprezentaţie de comedie stand-up, nu este chiar necesar să înjuri sau să adaugi sexul în discurs. Ocazional, câte un critic mă descrie cu termenul «prietenos cu familia», care întotdeauna mă face să mă crispez….probabil că singurul lucru mai rău decât descrierea «prietenos cu familia» este când ceva este etichetat ca «prietenos cu copiii».“

„Tata este gras“ e o carte amuzantă, plină de informaţii din interior şi extrem de hilară cu care majoritatea părinţilor se pot identifica.

Citiţi mai multe informaţii despre cartea „Tata este gras“

Conform acestei cărţi, a avea cinci copii l-a făcut pe Jim Gaffigan să aprecieze cu adevărat lucrurile mai importante din viaţă, cum ar fi… „starea sublimă de a fi singur“. Autorul spune că a devenit ipohondru în ceea ce priveşte condiţia sa, probabil din cauza felului în care privea persoanele cu copii atunci când el era un tip necăsătorit şi fără copii.

Autorul spune că atunci când nu era căsătorit, se considera un singuratic cu premeditare. Nu şi-a imaginat niciodată că se va căsători şi că va avea copii. „Cred că aveam o noţiune romantică despre faptul că voi avea copii cândva, dar pe de altă parte, aveam de asemenea şi o noţiune romantică despre faptul că voi fi astronaut şi, sincer, ideea de a fi astronaut părea o aşteptare mai realistă.“

A fi actor de stand-up comedy înseamnă a avea o existenţă nomadă şi nocturnă, conform spuselor lui Jim Gaffigan. De asemenea, autorul spune că majoritatea comicilor care fac stand-up sunt foarte conştienţi de faptul că nu sunt normali. „Nu este nimic normal în faptul de a te urca pe o scenă şi de a face nişte străini să râdă. Încearcă asta o dată. Este chiar ciudat. Din fire, noi suntem Gică-contra. Spune-i unui comic să facă ceva şi, cel mai probabil, el va face exact pe dos, doar pentru a vedea cum reacţionezi.“

Lui Jim Gaffigan îi place să fie părinte şi îi place să găsească umorul în creşterea copiilor. El consideră că dacă părinţii nu au plăcerea de a fi părinţi, atunci ei nu vorbesc despre creşterea copiilor. Eşecul şi râsul pe seama propriilor defecte sunt caracteristicile definitorii ale unui părinte sănătos.

„Mă simt vinovat atunci când mă aflu în oraş şi nu-mi petrec fiecare moment cu copiii mei. Mă simt vinovat atunci când petrec timpul cu copiii mei şi nu fac ceva constructiv în favoarea dezvoltării lor intelectuale…“

Jim Gaffigan spune că el niciodată nu a fost perceput ca fiind un actor cool de stand-up comedy. De fapt, nici la liceu nu era un băiat „cool“. „De când am devenit tată, am devenit în mod dureros conştient de obsesia de a fi un părinte cool… Există reviste, bloguri şi site-uri web obsedate de ideea «parentajului cool», care îţi recomandă cea mai la modă chestie cu care să-ţi hrăneşti copilul, telefoane mobile cool pentru copilul tău şi lucruri cool pe care să le faci împreună cu copilul tău, dacă vrei ca acesta să fie în preajma copiilor altor părinţi cool.“

Una din observaţiile făcute de Gaffigan este că, ironic, în perioada liceului, tipii sportivi şi populari erau consideraţi „cool“, pe când tocilarii nu erau. „Acum tocilarii sunt cei care dau tonul. Tocilarii sunt bogaţi şi au succes, pe când popularii de atunci sunt nişte tăntălăi divorţaţi, cu burţi de bere…Aşa că dragi părinţi care doriţi să fiţi consideraţi «cool», renunţaţi la asta.“

Actorul de stand-up comedy, Jim Gaffigan, declară în această carte faptul că tatăl este „vicepreşedintele“. Tatăl face parte din ramura executivă a familiei, dar este partenerul cu autoritatea mai slabă. „În ochii copiilor tăi, tu îndeplineşti mai mult un rol ceremonial de a asista la concursuri şi de a comanda pizza.“

În alte ocazii, taţii sunt prezentaţi ca vicepreşedintele care „aplică legea“, ca un fel de Dick Cheney. „Dacă nu mă asculţi, îi voi spune tatălui tău.“ Deodată, tatăl prăpădit devine Darth Vader. Copiii trebuie să gândească: „Deci dacă nu suntem cuminţi, îi vei raporta comportamentul nostru acelui tip la care ţipi şi căruia îi dai ordine? Păi asta nu este o chestie chiar aşa de ameninţătoare.“

Gaffigan se consideră norocos că s-a căsătorit cu o femeie precum Jeannie. Soţia sa este energică, muncitoare şi are grijă într-un mod incredibil de el şi de copii. Jeannie a născut toţi copiii acasă. „Naşterea acasă pare o nebunie. Aceasta este o experienţă nesăbuită. Îmi amintesc că la ultima naştere acasă, s-a ţipat atât de mult la un moment dat, încât chiar m-am trezit din somn. Am crezut că a înscris cineva un gol sau ceva asemănător. Când am văzut că soţia mea tocmai năştea alt copil, am rugat-o să facă linişte şi m-am întors la somn.“

Bebeluşii sunt adorabili, dar trebuie să fie aşa deoarece sunt nepoliticoşi. „Uaaaa“, asta nu-i politicos.

Bebeluşii sunt cei mai îngrozitori colegi de cameră. Nu au un loc de muncă. Nu plătesc chirie. Se trezesc la cele mai nepotrivite ore. Igiena lor este oribilă.

Iată scrisoarea de introducere din această carte:

* * *

„Dragi copii,

Eu sunt tatăl vostru. Tatăl vostru, al tuturor celor cinci creaturi palide. Luând în considerare cât de atractivă şi de fertilă este mama voastră, este posibil să fiţi mai mulţi până veţi ajunge să citiţi această carte. Dacă citiţi chestia asta, probabil că sunt mort. Aş presupune asta pentru că nu pot, sincer, să-mi imaginez nicio altă situaţie în care voi să fiţi interesaţi de vreun lucru pe care l-am făcut eu. În clipa aceasta, voi sunteţi mai interesaţi să mă împiedicaţi pe mine să fac lucruri cum ar fi să lucrez, să dorm şi să zâmbesc. Glumesc, desigur. Într-un fel. Vă iubesc din toată inima dar voi sunteţi probabil motivul pentru care sunt mort.

În regulă, nu m-aţi ucis voi. M-a ucis mama voastră. Ea rămânea mereu însărcinată! Nu ştiu cum. Nu vă gândiţi la asta. Asta are să vă înfioare. La un moment dat, m-am temut că a rămas însărcinată în timp ce era însărcinată. Ea era atât de fertilă încât nici măcar nu am lăsat-o să ţină în mână vreun avocado. Oricum, asta este o carte doar despre tot ceea ce am observat eu în timp ce eram tatăl vostru când voi eraţi foarte mici şi eu mai aveam ceva păr în anul de fericită amintire 2013.

Aşa că, de ce o carte? Ei bine, de când aţi intrat în viaţa mea, voi aţi fost o sursă constantă de spectacol scoţându-mă totodată din minţi. Am simţit că trebuie să-mi scriu observaţiile despre voi într-o carte. Şi de asemenea, pentru bani, pentru ca voi să aveţi ce mânca şi să puteţi strica în continuare lucruri. Apropo, îmi pare rău că am ţipat atât de mult şi că am făcut chestia aia zgomotoasă cu bătutul din palme. Eu uram momentele în care tatăl meu făcea chestia aceea zgomotoasă cu bătutul din palme, aşa că de fiecare dată când eu fac chestia aceea zgomotoasă cu bătutul din palme, mă simt îndurerat în multe feluri. Cea mai mare parte a durerii apare deoarece chestia aceea zgomotoasă cu bătutul din palme chiar îmi face mâinile să mă doară.

Poate că vă întrebaţi cum am scris această carte. De la o vârstă foarte fragedă, voi toţi aţi ştiut, instinctiv, că eu nu sunt un tip chiar aşa de strălucit. Probabil aţi ştiut de fiecare dată când a trebuit să mă corectaţi atunci când nu puteam să citesc toate cuvintele din «The Cat in the Hat» (Pisica din pălărie). Ce dracu, mie mi se pare că scrierea e-mailurilor este o corvoadă. (Îţi mulţumesc, funcţie de autocorectare!) Am scris această carte cu ajutorul multor persoane dar mai mult cu ajutorul mamei voastre. Mama voastră nu este doar singura femeie pe care am iubit-o vreodată ci şi cea mai amuzantă persoană pe care o cunosc. Când mama voastră nu se afla în travaliu, ţipând la mine, ea mă făcea să râd atât de tare.

Cu dragoste,

Tata“

* * *

De foarte multe ori oamenii compară copiii cu…câinii. „În fiecare an după ce Jeannie naşte copilul nostru anual, eu primesc felicitări din partea familiei şi prietenilor. Mereu se găseşte câte o persoană care spune: «Aha, tocmai vi s-a născut un copil. Mda, noi tocmai ne-am luat un căţeluş.»“

Iată câteva diferenţe pe care Jim Gaffigan le-a alcătuit cu privire la copii şi căţei:

  • Câinii vin la voi atunci când îi strigaţi pe nume;
  • Absenţa contraceptivelor nu duce la deţinerea unui animal de companie;
  • Nu trebuie să vă faceţi griji la gândul că patrupedul vostru va deveni vreodată dependent de metamfetamină;
  • Nu trebuie să economisiţi bani pentru a vă ajuta câinele să urmeze o facultate şi să aflaţi după absolvire că el vrea să se facă actor;
  • Dacă cineva plimbă un bebeluş într-un cărucior, probabil că acea persoană este un părinte sau o bonă;
  • Dacă cineva plimbă un câine într-un cărucior, probabil că acea persoană este nebună.
În această carte autorul declară că atunci când aveţi copii, unul dintre lucrurile cele mai distractive pe care le puteţi face este acela de a le organiza petreceri aniversare. „Prima aniversare a primului copil este un eveniment de neuitat…Petrecerea pentru prima aniversare a primului vostru copil nu este o petrecere pentru copil; este o petrecere pentru voi. Sigur, copilul va aprecia într-o zi fotografia aceea cu el în faţa tortului cu lumânărica de 1 an şi fotografia în care el ia prima înghiţitură de tort, dar atunci când bebeluşul împlineşte douăsprezece luni, el chiar nu are habar că se află la o petrecere sau că petrecerea este de fapt în cinstea lui, deoarece întreaga sa viaţă pare să fie o petrecere.“

Cuprinsul cărţii: „Tata este gras“

  • Dedicaţie şi mulţumiri
  • Prefaţă
  • Scrisoare către copiii mei
  • Lista personajelor principale din distribuţie
  • Vei regreta ziua
  • „Să crezi orbeşte“
  • Prietenos cu familia
  • Să ai copii: condiţia
  • Călăreţul singuratic
  • Antifamilie
  • Mărturisesc
  • Zilele fericite au revenit
  • Faraonul şi sclavul
  • Vicepreşedintele
  • Tatăl meu, luptătorul profesionist de wrestling
  • Ghidul narcisistului pentru bebeluşi şi copii sub 3 ani
  • Atunci când femeile devin leneşe
  • O Doamne, eşti însărcinată?
  • Vrăjitorie
  • Tărâmul nou-născuţilor
  • Lupta de câini
  • Circumcizia
  • Invazia
  • Mâncaţi salata de varză!
  • Perioada cuprinsă între 1-3 ani
  • Răul lăuntric
  • Secrete şi minciuni
  • O analiză critică a literaturii pentru copii
  • Nicio întrebare suplimentară
  • Să vină hărmălaia
  • Oamenii Chud
  • Monştrii
  • Nimic în comun
  • Hotel New York City
  • Vamanos
  • Este prea devreme să ies din nou cu fete în oraş?
  • Eu voi fi ghidul dumneavoastră
  • Forţă palidă
  • Educarea copiilor
  • Un autoportret
  • Ziua ta specială
  • Pierzându-mi credinţa
  • Nu există bonă care să nu coste
  • Cum să duci la culcare cinci copii într-un apartament cu două dormitoare
  • Negociind cu teroriştii
  • Fostul meu pat
  • Dimineaţa a fost stricată
  • Puii de somn sunt împrumuturi achitate în ziua de salariu
  • Căsătoreşte-te, fă copii, îngraşă-te
  • Boala mâinii în gură
  • Avem nevoie de pâine
  • Ai câştigat, McDonald`s!
  • Este atât de dulce!
  • Acesta este sezonul
  • Cealaltă familie a mea
  • Ai terminat cu asta?
  • Şase copii catolici
  • Marele copil alb
  • Cursa de şoareci
  • Imaginează-ţi asta
  • Afacerea cu zăpada
  • Din nou pe drum
  • Îngheţata Eskimo Pie
  • O să-ţi fie dor de asta
  • Mulţumiri suplimentare
  • Despre autor