0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Spiritualitate
  3. Cele patru doctrine principale ale Noului Ierusalim
Carte

Cele patru doctrine principale ale Noului Ierusalim

Cele patru doctrine principale ale Noului Ierusalim. Editura Firul Ariadnei
Cumpăr
Autor(i): Emanuel Swedenborg
Editura: Firul Ariadnei
Anul apariţiei: 2013
Pagini: 272 (14x21 cm)
Preţ: 20,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

„Dumnezeu mi s-a revelat mie, slujitorului său, în acel an 1743 și mi-a deschis privirile spre lumea spirituală. M-a înzestrat atunci cu puterea de a comunica cu spiritele și cu îngerii. Începând de atunci, am adus la cunoștința oamenilor diferite taine, așa cum mi-au fost ele arătate și revelate“. (Emanuel Swedenborg)

Swedenborg urmărește să explice și să argumenteze cu instrumentarul „științific“ inexprimabilul, anulând distanța tradițională dintre „cer“ și „pământ“, dintre „material“ și „supranatural“, între cele două orizonturi nu există o diferență calitativă, ci doar de frecvență de vibrație.

Între cele două părți complementare ale cosmosului sunt mii de legături, pe baza unui principiu al corespondențelor.

Omul are vocația cunoașterii și a fericirii; prin voința de puritate, prin înțelegerea și supunerea la proiectul divin ascuns în legile naturii, el poate atinge starea de comuniune cu Divinul.

Cartea conține:

  • Doctrina Noului Ierusalim despre Domnul
  • Doctrina Noului Ierusalim despre Sfânta Scriptură
  • Doctrina vieții pentru Noul Ierusalim, după preceptele Decalogului
  • Doctrina Noului Ierusalim despre credință

Cuprinsul cărţii: „Cele patru doctrine principale ale Noului Ierusalim“

  • Prefața autorului
  • Doctrina Noului Ierusalim despre Domnul
    • Întreaga Scriptură Sacră vorbește despre Domnul; iar Domnul este Cuvântul
    • Prin împlinirea de către Domnul a tuturor Faptelor Legii se înțelege că El a împlinit toate Lucrările Cuvântului
    • Domnul a venit în Lume pentru a îngenunchea iadurile și pentru a preaslăvi Natura Sa Umană; iar Patimile Crucii au fost Ultima înfruntare prin care El a cucerit pe deplin iadurile și a preaslăvit pe deplin Natura Sa Umană
    • Prin Patimile Crucii Domnul nu a luat Păcate, ci le-a răbdat
    • Atribuirea Meritului Domnului nu este altceva decât Iertarea Păcatelor ce urmează Pocăinței
    • În cele privitoare la Umanitatea Divină, Domnul este numit Fiul lui Dumnezeu; iar în cele privitoare la Cuvânt, Fiul Omului
    • Domnul Și-a făcut Divină natura umană prin intermediul Divinului din El însuși și, prin aceasta, a devenit Una cu Tatăl
    • Domnul este însuși Dumnezeu, de la Care provine Cuvântul și despre Care el vorbește
    • Dumnezeu este Unul, iar Domnul este Dumnezeu
    • Sfântul Duh este Lucrarea Divină a Domnului și aceasta este Domnul însuși
    • Doctrina Crezului Athanasian este în conformitate cu Adevărul, dacă prin Trinitatea Persoanelor se înțelege Trinitatea acelei Persoane care este Domnul
    • În Apocalipsa, prin Noul Ierusalim se înțelege o Nouă Biserică
  • Doctrina Noului Ierusalim despre Sfânta Scriptură
    • Sfânta Scriptură, sau Cuvântul, este chiar Adevărul Divin
    • Cuvântul ascunde o semnificație spirituală, rămasă necunoscută omului
    • Sensul literal al Cuvântului reprezintă baza, conținutul și suportul semnificației spirituale și a celei celeste
    • Din perspectiva semnificației literale a Cuvântului, Adevărul divin apare reprezentat în toată plenitudinea, sfințenia și puterea sa
    • Doctrina bisericii derivă din semnificația literală a Cuvântului și este confirmată de aceasta
    • Semnificația literală a Cuvântului permite fuziunea omului cu Domnul și asocierea lui cu îngerii Săi
    • Cuvântul se regăsește în toate cerurile și este sursa înțelepciunii Divine
    • Biserica există datorită Cuvântului. Natura ei depinde de înțelegerea Cuvântului
    • Cuvântul descrie până la ultimul detaliu al său fuziunea dintre Domnul și biserică, și implicit fuziunea dintre bine și adevăr
    • Ereziile pot fi formulate pornind de la semnificația literală a Cuvântului, dar confirmarea lor este periculoasă
    • Domnul a venit în lumea noastră pentru a împlini toate afirmațiile din scriptură (Cuvânt), pentru ca acestea să devină astfel un Adevăr Divin până la ultimele detalii
    • Înaintea Cuvântului care există la ora actual în lume a mai existat un Cuvânt, care s-a pierdut
    • Cuvântul le permite și celor din afara bisericii, care nu îl dețin, accesul la lumină
    • Fără Cuvânt, nimeni nu ar putea cunoaște nimic în legătură cu Dumnezeu, cu cerul și cu iadul, cu viața de după moarte, și încă și mai puțin în legătură cu Domnul
  • Doctrina Vieții pentru Noul Ierusalim după preceptele Decalogului
    • Credința înseamnă viață, iar viața credinței înseamnă să faci bine
    • Nimeni nu poate face cu adevărat bine, de la el însuși
    • Atât timp cât omul se leapădă de rău și nu păcătuiește, el face bine, însă nu de la el, ci de la Dumnezeu
    • Atâta vreme cât evităm răul ca fiind păcat, înseamnă că iubim Adevărul
    • Câtă vreme cineva evită răul ca fiind păcat, va avea credință și va fi un om spiritual
    • Decalogul ne învață ce rău reprezintă păcatele
    • Crime, adultere, furturi și minciuni de toate felurile, care sunt îndemnate de senzualitate, sunt faptele rele care ar trebui ocolite precum păcatele
    • Iubirea pentru aproape înseamnă a privi uciderea de orice fel ca un păcat și a-l evita
    • Cel ce nu păcătuiește preacurvind se află de partea castității
    • Cel ce nu păcătuiește furând se află de partea sincerității
    • Cel care nu păcătuiește mărturisind strâmb, acela se află de partea Adevărului
    • Nu este posibil ca păcatele să fie evitate, decât dacă le privim cu aversiune și luptăm împotriva lor
    • Omul ar trebui să nu păcătuiască și să lupte împotriva păcatelor, de la el însuși
    • Omul care se abține de la fapte rele doar pentru că știe că acelea sunt păcate, el nu renunță cu adevărat la a păcătui, ci o face doar de ochii lumii
  • Doctrina Noului Ierusalim despre Credință
    • Credința este recunoașterea interioară a adevărului
    • Recunoașterea interioară a adevărului nu poate exista decât la cei care sunt caritabili
    • Cognițiile referitoare la adevăr și bine nu sunt în legătură cu credința, înainte ca omul să fie caritabil; dar ele reprezintă o acumulare din care a poate lua naștere credința bazată pe caritate
    • Principiile universale ale credinței creștine
    • Principiile universale ale credinței din zilele noastre
    • Natura credinței care este separată de caritate
    • Cei a căror credință este separată de caritate sunt reprezentați în Sfânta Scriptură de filisteni
    • Cei a căror credință este separată de caritate sunt simbolizați în Apocalipsă de balaur
    • Cei aflați în credința separată de caritate sunt numiți capre în Daniel și în Matei
    • Credința separată de caritate distruge Biserica și tot ceea ce este în legătură cu ea