0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Umor
  3. Învăţăturile lui Mulla Nasruddin
Carte

Învăţăturile lui Mulla Nasruddin

Învăţăturile lui Mulla Nasruddin. Editura
CumpărDetalii carte

Pilde hazlii din înţelepciunea sufită

Autor(i): Florin Zamfir
Editura: Mix
Colecţia: Lumea din noi
Anul apariţiei: 2015
Pagini: 296 (11x16 cm)
Preţ: 29,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Mulla Nasruddin şi-a dedicat viaţa pentru a arăta oamenilor calea ce-a dreaptă spunându-le ceea ce era corect, călăuzindu-i către adevăr şi sfătuindu-i cum să evite răul.

Metoda folosită de el este o metodă originală. Folosea un limbaj uşor de înţeles de către oameni şi glumea într-un mod sugestiv.

* * *

Mulla Nasruddin era şomer şi sărac, dar a făcut cumva rost de câţiva gologani ca să mănânce fasole şi pilaf la un restaurant ieftin. Mânca şi-i cerceta cu coada ochiului pe trecătorii de afară. Undeva, dincolo de mulţime, a observat un bătăuş. Bărbatul era bine îmbrăcat din cap până-n picioare, cu turban de catifea, cu vestă brodată cu fir de argint, cu cămaşă de mătase, şalvari din satin şi iatagan de aur. Arătând către bărbat, Mulla Nasruddin l-a întrebat pe patronul restaurantului:

- Cine e bărbatul acela de-acolo?

- E slujitorul lui Fehmi Paşa, i-a răspuns acesta.

Mulla Nasruddin a suspinat, şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis:

- O, Doamne al meu! Uită-te la slujitorul lui Fehmi Paşa şi uită-te la slujitorul tău de-aici.

* * *

- Mă iubeşti, Mulla? a şoptit fata.

- Bineînţeles că te iubesc, a şoptit la rândul lui Mulla Nasruddin.

- Atunci te însori cu mine? a întrebat ea.

- Hai să nu schimbăm subiectul, a zis Nasruddin.

* * *

- Mulla, a întrebat un om când s-a întâlnit cu Mulla Nasruddin, care era întotdeauna nepăsător în ciuda necazurilor care nu-l ocoliseră deloc, cum reuşeşti tu să rămâi atât de voios şi de calm?

- Ei bine, a răspuns Nasruddin, am învăţat să cooperez cu inevitabilul.

* * *

Mulla Nasruddin vorbea peste gardul din spatele curţii cu vecinul.

- Ai văzut, a zis vecinul, în ce hal a explodat azi-noapte soba lui Iusuf? Explozia a aruncat-o pe ea şi pe bărbatu-său prin uşa din faţă direct în stradă!

- Da, a zis Mulla. E prima dată în treizeci de ani când ies împreună din casă.

* * *

Odată ca niciodată, Nasruddin s-a dus la piaţă şi a instalat un panou pe care scria:

- Pe acela care mi-a furat măgarul îl rog să mi-l înapoieze, iar eu am să i-l fac cadou.

- Nasruddin! au exclamat oamenii din oraş, de ce să pui un astfel de panou?

- În viaţă există două daruri mari, a răspuns Nasruddin. Unul e să găseşti ceva ce-ai pierdut, iar celălalt e să dăruieşti cuiva ceva ce iubeşti.

* * *

Regele şi Mulla Nasruddin ajung într-un oraş străin.

- Mulla, spuse regele, hai să ne deghizăm şi să ne plimbăm prin oraş pentru a vedea cum gândesc şi cum reacţionează oamenii.

Zis şi făcut. Curând regele îşi dădu seama că oamenii nu îl cunoşteau şi nu reacţionau în nici un fel în prezenţa lui însă majoritatea oamenilor îi zâmbeau lui Mulla. Până la urmă nu mai răbdă situaţia şi spuse:

- Mulla mi-ai spus că nu ai mai fost în acest oraş însă se pare că tu cunoşti foarte mulţi oameni aici.

- De ce majestate?

- Pentru că am văzut foarte mulţi oameni care îţi zâmbesc.

- Explicaţia e foarte simplă maiestate. Vedeţi dumneavoastră, eu am fost cel care le-am zâmbit primul.