Editura „Polirom“ (pag. 14)

În aprilie 1983, când scria prefața celui de-al treilea volum al operei sale monumentale, „Istoria credințelor și ideilor religioase“, Mircea Eliade anunță o modificare în planul general al lucrării, lăsând pentru un ultim tom capitolele privitoare la religiile Chinei și ale Japoniei, prezentarea religiilor arhaice și tradiționale din America, Africa și Oceania, precum și o secțiune de încheiere, despre creativitatea religioasă a societăților moderne.

Volumul al treilea al „Istoriei credințelor și ideilor religioase“ continuă, de la Sfântul Augustin până în epoca Luminilor, istoria religiei creștine începută în volumul precedent.

Volumul al doilea al „Istoriei credințelor și ideilor religioase“ prezintă religiile Chinei antice, brahmanismul și hinduismul, budismul, religia romană, religiile celtice și germanice, iudaismul, religiile epocii elenistice și cele iraniene, până la apariția creștinismului.

Primul volum al „Istoriei credințelor și ideilor religioase“ studiază comportamentele magico-religioase ale oamenilor preistorici, religiile mesopotamiene și ale Egiptului antic, cele din vechiul Israel, religia indo-europenilor, credințele Indiei înainte de Buddha, religiile greacă și iraniana, până la cultul lui Dionysos.

Autorii fac o revizie completă a textului ediției precedente și mai ales actualizarea lui. Cartea își păstrează larga adresabilitate a problemelor pentru medici din diferite specialități, rezidenți, studenți și, în contextul integrării medicinei genomice în practica medicală, devine un instrument esențial pentru a obține cunoștințe