Editura „Uranus“

Analiza principalului echipament lexical al creștinismului românesc e pur și simplu năucitoare. Cuvinte care păreau a purcede din greacă, latină sau slavă se dovedesc, la ieșirea din laboratorul lui Costi, niște superbe și inteligente alcătuiri românești, dovedindu-se cu vârf și îndesat falsurile grosolane făcute de-a lungul istoriei limbii noastre.

„Fondul lexical principal al limbii române“ este cartea de lingvistică cea mai așteptată de către români pentru că face lumină în lingvistica națională.

Cartea „Arienii din Carpați și cultura vedică“ – ediție bilingvă română-engleză – este o cercetare esențială unică în lume ce poate fi considerată cea mai importantă piesă de istorie străveche a neamului românesc.

Dicționarul lingvistului Mihai Vinereanu este un adevărat eveniment în domeniul, deoarece răstoarnă paradigma larg acceptată și dovedește că limba română are ca origine principală limba vechilor traco-geto-daci.

Tema acestor interviuri, politica maghiară și românească aplicată, în general, în județele Harghita și Covasna și, sub anumite aspecte, în tot Ardealul

O carte admirabilă care vine cu o teorie seducătoare și extrem de convingătoare asupra universului.

Din punct de vedere istoric, aceasta năruie mitul apartenenței grecești a operei homerice, iar sub aspect lingvistic demonstrează anterioritatea limbilor trunchiului geto-pelasgic față de limba latină.

Din capul locului, autorul ne surprinde cu trei afirmații care ne obligă la o atenție permanentă pe toată durata lecturii, dar și la precizări absolut necesare din punct de vedere istoric:

Am fost surprins să constat, citind cartea lui Nicolò Zeno, publicată în anul 1557, câte asemănări istorice există în ceea ce privește istoria geților, cu ceea ce a scris după trei sute de ani un alt italian, istoricul Carlo Troya.

„Limba română, nașterea și falsurile istorice – Taina formării cuvintelor; Recuperarea originilor reale“ este cartea unui intelectual român revoltat de falsurile pe care este așezată istoria și limba națională fabricate de cine știe cine de-a lungul a două milenii, dar consimțite de autoritățile române de ieri și de azi.