Anne Ancelin Schützenberger a creat două mari școli: Școala franceză de psihodramă și metode de grup și Școala de psihogenealogie clinică Anne Ancelin Schützenberger.
Publicațiile sale au la bază lucrul practic cu pacienții.
Din 1970, începe să se formeze în metodele complementare de tratare a cancerului și de asistență psihologică a bolnavilor și a familiilor acestora.
În 1985, publică „Mă vindec“ și se ocupă de bolnavi de cancer în fază terminală, dintre care unii încă mai trăiesc.
În calitate de profesor emerit, Anne Ancelin Schützenberger a coordonat timp de peste patruzeci de ani laboratorul de cercetare în psihologie socială al Universității din Nisa.
În plus, a susținut conferințe și a activat ca formatoare de specialiști pe toate continentele.
Începând din anii ’70, a fost consultant al Națiunilor Unite.
Dacă doriți mai multe informații despre Anne Ancelin Schützenberger puteți urma linkurile următoare:
Punând în dinamică ansamblul fenomenelor psihice, psihodrama este fie o terapie – prin deblocarea și eliberarea unor sentimente refulate sau inhibate, fie o pedagogie a relațiilor interpersonale – prin antrenarea spontaneității, a formării unei percepții corecte asupra celorlalți și a relației cu aceștia, fie o accedere la propria persoană, la sinele nostru profund.
O încununare a impresionantei experiențe a autoarei Anne Ancelin Schützenberger, „Bucuria de a trăi“ redă parcursul de viață al uneia dintre cele mai emblematice figuri ale psihologiei contemporane
Fără știrea lor, părinții, bunicii și strămoșii ne-au lăsat moștenire propriile secrete, traume nealinate, doliuri neîncheiate.
Decesele timpurii, abuzurile sexuale și alte tragedii din trecut au trasat urme adânci în existența lor, care persistă în timp și ne sunt transmise nouă și copiilor noștri.
În cazul în care nici măcar nu se vorbește despre aceste vechi dureri, ele nu sunt niciodată aduse în discuție sau măcar pomenite, corpul nostru le poate totuși exprima, somatizându-le prin boală și prin suferință.
După mai bine de douăzeci de ani de lucru cu pacienți, în cursul cărora a schimbat destine, Anne Ancelin Schützenberger a înțeles care este mecanismul acestui destin aparent implacabil și cum poate fi el schimbat. Autoarea ne deschide filă cu filă cartea vieții, a fiecăruia dintre noi, învățându-ne cum putem interveni în propriul destin, cum ne putem găsi calea, încetând să mai repetăm la nesfârșit greșeli împovărătoare, să ducem cu noi și în noi drame transgeneraționale pe care le transmitem, inconștient, copiilor noștri, îngreunându-le și lor viața.
Reasumarea istoriei personale și familiale, înscrierea mai corectă într-o descendență sau într-o legendă și punerea în ordine a „șantierului“ lăsat de strămoșii noștri: acesta este obiectul psihogenealogiei clinice.
Ea ne ajută să ne punem cele mai potrivite întrebări ca să trăim, și nu doar să supraviețuim, subliniază capcanele pe care trebuie să le evităm și ne deschide calea care ne permite „să culegem nectarul din grădina familiei, pentru a face din el miere“.
Motivând că „este spre binele nostru“ să nu ne vorbească despre secretele de familie, părinții și bunicii ne condamnă, inconștient, la a repeta ciclul de traume suferite de strămoși.
În acest ghid practic de psihogenealogie, suntem ajutați să punem ordine în „șantierul“ moștenit de la generațiile anterioare, să ne asumăm familia, cu bune și rele, și să detensionăm (prin iertare, nu prin uitare) conflictele care ne bântuie de generații.
O lectură indispensabilă pentru toți cei care vor să înțeleagă pe deplin cauzele propriei boli și ce pot face ca să trăiască – singuri sau alături de medic, psihoterapeut și familie.
