0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Listă autori
  3. Cărţi de Bodhidharma

Cărţi de Bodhidharma

Ceea ce cunoaştem despre viaţa lui Bodhidharma se bazează pe două surse.

Prima, este o carte scrisă de Tao Hsiuan, la începutul dinastiei T`ang, intitulată „Vieţile marilor călugări“. Autorul era fondatorul unei secte Vinaya în China şi un savant erudit; el a trăit mai înainte ca noua şcoală ce urma să fie cunoscută sub numele de Zen să fi ajuns la maturitate sub Hui Neng, al şaselea patriarh.

Cealaltă sursă o reprezintă „Analele transmisiei luminii lămpii“ (1004 d.Ch.) a lui Tao Yuan. Această operă, compusă de un călugăr Zen după ce Zenul a fost unanim recunoscut ca o şcoală specială a budismului, conţine faptele şi vorbele maeştrilor săi.

Este firesc ca aceste două scrieri privitoare la viaţa lui Bodhidharma să se deosebească sub mai multe aspecte. Prima a fost redactată pe vremea când Zenul încă nu se întemeiase ca o şcoală distinctă, iar a doua provine de la unul din maeştrii Zen.

Începutul vieţii lui Bodhidharma, aşa cum este povestit în „Analele transmisiei luminii lămpii“, poate fi privit cu o anumită rezervă, deoarece pare să conţină o mare doză de ficţiune, dar nu acelaşi lucru se poate spune şi despre partea a doua; or, tocmai în acest punct „Analele transmisiei luminii lămpii“ completează istoria relatată de Tao Hsiuan în „Vieţile marilor călugări“, care, deşi scrisă de un bun istoric, ignoră totuşi dezvoltările ulterioare ale Zenului.

Aşadar, potrivit Analelor, primul personaj de vază pe care Bodhidharma l-a întâlnit când a sosit în China a fost împăratul Wu.

– De când sunt împărat, am construit numeroase temple, am pus să se copieze sutrele şi am ajutat nenumăraţi călugări. Cu siguranţă, în viitor voi dobândi merite mari. La ce pot să mă aştept?

– Nici un fel de merit, a răspuns Bodhidharma.

– Cum aşa? S-a mirat împăratul.

– Meritele pentru serviciile dumneavoastră sunt neînsemnate în lumea aceasta şi vor deveni sursa de noi iluzii şi dorinţe. Este ca şi cum aţi urmări o umbră. Deşi există, ele nu pot fi ferecate în fapte, se manifestă fără substanţă.

– Ce înseamnă atunci un adevărat merit? A întrebat împăratul.

– Pura înţelepciune este minunată şi desăvârşită în realizarea sa. Substanţa ei este vacuitatea, calmă în sine. Astfel de merite nu pot fi cântărite cu măsurile acestei lumi.

– Care este acest sfânt adevăr? A mai întrebat împăratul.

– Vidul total, dincolo de sfinţenie, a răspuns patriarhul.

Împăratul a fost foarte impresionat şi, privindu-l, l-a întrebat:

– Cine este cel care se află dinaintea mea?

– Neştiutul, a răspuns Bodhidharma.

Întrucât mesajul său nu a putut fi înţeles nici de împărat, nici de cărturarii şi practicanţii budişti din vremea aceea, Bodhidharma s-a retras în munţi, la mănăstirea Wei de pe muntele Tai, unde a aşteptat liniştit, vreme de nouă ani, practicând „meditaţia în poziţie aşezat“, de unde i s-a tras şi numele de „brahmanul pi-kuan“.

Într-o zi, un călugăr pe nume Hui Ko a venit să-i ceară insistent să-l lumineze cu privire la adevărul Zenului, însă Bodhidharma nu l-a luat în seamă. Hui Ko nu s-a descurajat, căci el ştia că toţi marii maeştri spirituali din trecut trecuseră prin multe încercări copleşitoare înainte de a atinge ţelul final.

Într-o seară, el stătea aşezat în zăpadă aşteptând ca maestrul să-şi facă apariţia şi omătul care cădea din abundenţă îl acoperise până sus de genunchi. În cele din urmă, Bodhidharma l-a întrebat: „Ce doreşti să fac pentru tine?“

„Am venit, răspunse Hui Ko, pentru a primi minunata dumneavoastră învăţătură; vă rog, fiţi bun şi puneţi mâna izbăvitoare peste sărmanul ce vă stă dinainte.“

„Nu vei putea înţelege neasemuita doctrina a lui Buddha, răspunse Bodhidharma, decât după o disciplină lungă şi aspră, indurând tot ce e mai greu de îndurat şi practicând tot ce e mai greu de practicat. Oamenii a căror virtute şi înţelepciune este inferioară nu vor putea să o înţeleagă, orişice ar face. Toate suferinţele pe care le vor îndura nu le vor servi la nimic.“

Atunci Hui Ko şi-a retezat braţul stâng cu securea, oferindu-l Maestrului drept mărturie a sincerităţii şi dorinţei ce-l însufleţea de a fi iniţiat în doctrina tuturor iluminaţilor. Atunci Bodhidharma i-a spus: „Învăţătura aceasta nu poate fi aflată prin mijlocirea altuia“.

„Mintea mea încă nu este pacificată; vă rog, Maestre, purificaţi-o“, a spus Hui Ko.

„Adu-mi mintea ta şi o voi purifica“, a răspuns Bodhidharma.

Hui Ko a ezitat un moment şi în cele din urmă a zis: „Ani de-a rândul am încercat să o găsesc şi tot nu sunt în stare să o sesizez“.

„Iată! Mintea îţi este pacificat o dată pentru totdeauna!“, veni neîntârziat răspunsul lui Bodhidharma.

Misterul învăluie sfârşitul vieţii lui Bodhidharma în China. Nu ştim cum, când şi de ce a părăsit el pământul acesta.

Unii spun că a fost otrăvit de rivalii săi, alţii că s-ar fi înapoiat în India traversând desertul, iar după alţii că s-ar fi dus în Japonia. Însă cu toţii sunt de acord că el a trăit vreme îndelungată - după Tao Hsiuan, de pildă, mai mult de o sută cincizeci ani.

După plecarea lui Bodhidharma, Hui Ko a devenit principalul interpret al budismului Zen, ivindu-se astfel o nouă linie de transmisie.

După părerea lui Tao Hsiuan, Bodhidharma a lăsat mai multe tratate sau predici, care aveau o largă circulaţie în epoca autorului „Vieţilor marilor călugări“.

Singura scriere autentică a fondatorului Zenului, însă, care a ajuns până în zilele noastre, este un document foarte scurt, intitulat „Principiile Practicii“, care s-a păstrat atât în Vieţile lui Tao Hsiuan, cât şi în Analele lui Tao Yuan.

În afara acestui tratat, ne-au parvenit şi alte scrieri atribuite lui Bodhidharma: „Dincolo de gândire“, „Despre trezire“, „Contemplarea minţii“, „Analele transmisiei Lămpii“ chiar dacă le considerăm apocrife, ele sunt totuşi profund impregnate de spiritul Zenului, de „măduvă învăţăturii tăcute“ a primului patriarh Zen.


Cărţi de Bodhidharma


Marea Trezire

Marea Trezire. Editura Herald
CumpărDetalii carte

Autor(i): Bodhidharma
Editura: Herald
Colecţia: Zen
Anul apariţiei: 2018
Pagini: 240 (13x20 cm)
Preţ: 30,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Adevărata Cale este neasemuită. Ea nu poate fi descrisă în cuvinte. La ce bun scripturile? Cel care îşi vede propria natură află Calea, chiar dacă nu ştie să citească…