Cărţi de Chico Xavier

Atât timp cât un basm vorbește despre intervenția zânelor în cazul unor duhuri tutelare, despre locuri misterioase și tainice, și despre minunile din pădurile necunoscute, copiii sunt ochi și urechi, arătând o mare bucurie și interes pe chipurile lor fascinate.

Cristos nu trasează o linie de demarcație între templu și lucrările pământești. Tot Pământul este, simultan, locul Lui de rugăciune și terenul Lui de lucru. Lăudându-L în biserici, dar disprețuindu-L pe stradă, am eșuat în multe ocazii. Prin urmare, ne putem pune în slujba lui Dumnezeu oriunde am fi.

Având încredere în această modestă cărticică de propagare a ideilor novatoare – o lucrare fără prea mari pretenții, care este doar un bob de adevăr – mă imaginez ca și cum pun în mâinile dragului meu cititor, prin aceste „Scrisori din lumea de dincolo“, un pumn de vreascuri cu care să aprindă focul Noii Revelații.

Dragă cititorule, Această carte cuprinde comentarii asupra conținutului religios al „Cărții Spiritelor“, în care Allan Kardec a definit principiile Noii Lumini.

În realitate nimeni nu moare vreodată. Peste tot, căutarea desăvârșirii continuă.

Viața se reînnoiește mereu; ea îi purifică și îi ajută să evolueze pe toți cei aflați în slujba sa, conducându-i triumfători către luminoasa Uniune Supremă cu Divinul.

Publius Lentulus (Emanuel) Îl întâlnește pe Cristos pe malul Lacului Genizaret; Publius venise să Îl roage pe Iisus să-i vindece fiica, pe nume Flavia, bolnavă de lepră. Copleșit de emoții pe care nu le mai simțise niciodată, el Îl aude pe Maestru…