Cărţi de Hazrat Inayat Khan
Cine a fost Hazrat Inayat Khan? Un muzician și un sufi. Dar nu un muzician limitat la ceea ce cunoaștem noi despre muzică: combinații și armonii de sunete apreciate de urechea umană, nici un sufit prizonier al definițiilor pe care le dau dicționarele, erudiții sau chiar teologii.
Considerând muzica mai degrabă ca o asceză și o disciplină spirituală decât ca o profesiune, Inayat Khan a ajuns datorită ei la misterul oricărui sunet, care nu este altceva decât revelația Verbului divin.
Considerând sufismul nu ca apartenența la o confrerie, nici ca o repetare a unor ritualuri, ci ca distrugerea finală a oricărei piedici datorate naturii noastre terestre, el a ajuns la această Resurecție care este deopotrivă scopul ultim al religiei, cât și al întregii evoluții cosmice.
Hazrat Inayat Khan s-a născut în 1882 la Baroda, în provincia Gujarat din India, într o familie musulmană de muzicieni celebri. De foarte tânăr, el începe o carieră de virtuoz, ca interpret la vina (instrument muzical indian), cântăreț și compozitor.
A fost profesor de muzică la academia muzicală Gayan Shala din statul Baroda. În tot acest timp a considerat muzica drept „legătură directă a omului cu Dumnezeu“;
Aflat la apogeul succeselor sale profesionale, el „a auzit mesajul divin“ și a început să caute calea împlinirii spirituale.
În 1903 l-a întâlnit pe maestrul său, Sayyed Abu Hashim Madani. Acesta, născut în orașul sfânt Medina, făcea parte din Ordinul sufit Chishti, mișcare ce fusese introdusă în India în sec. al XII-lea.
Inayat a păstrat o strânsă și neîncetată legătură cu maestrul său; astfel, el a ajuns să experimenteze un nivel înalt de realizare, ceea ce a făcut din Dumnezeu o realitate a vieții sale.
Își va urma maestrul până la moartea acestuia, survenită în 1910, la Mecca.
Inayat Khan a primit investitura de la maestrul său, care l-a recunoscut ca Pir o Murshid (mare maestru) în Ordinul Chishti; odată cu aceasta, i-a dat misiunea specială de „a pune în armonie Orientul și Occidentul“.
În 1910, Khan părăsește India și întreprinde numeroase concerte în Statele Unite și Europa, maniera sa de a interpreta muzica indiană fiind unanim apreciată.
Pentru el muzica era manifestarea esenței spirituale a realității, căci el „nu era doar un mare muzician, ci și un sufit, practicând și trăind o viață de meditație și de rugăciune“.
El a introdus mișcarea sufită în Occident, înființând „The Sufi Order în the West“ (numit ulterior „Sufi Order Internațional“).
Centrul era la Suresnes, lângă Paris, unde, în cadrul „cursurilor de vară“ Inayat Khan a dezvoltat așa zisul serviciu de Adorare Universală.
Din 1910 până în 1926 el a călătorit peste tot în lumea occidentală, înființând numeroase centre pentru cei dornici să se angajeze pe o cale spirituală conformă cu metodele sufite, „fără deosebire de rasă, castă sau credință“.
El își învață discipolii atât prin prezența și exemplul său, cât și prin numeroasele conferințe ținute pretutindeni.
Obosit de muncă epuizantă depusă în toți acești ani, se retrage în India pentru odihnă, dar, după o scurtă boală, moare la Delhi, în 1927.