Jakob Böhme (1575 – 1624) a fost un filozof german, mistic creștin și teolog protestant luteran. A fost un gânditor original în cadrul tradiției luterane, iar prima sa carte, „Aurora - Fundamentele filozofiei, astrologiei și teologiei“, a provocat un mare scandal la vremea ei.
Jakob Böhme a avut o influență profundă asupra mișcărilor filozofice de mai târziu, cum ar fi idealismul german și romantismul german, iar Hegel l-a descris pe Böhme drept „primul filozof german“.
Încă din adolescență s-a rugat și a citit în mod regulat Biblia, precum și lucrări ale unor vizionari precum Paracelsus, Weigel și Schwenckfeld, deși nu a avea nicio educație formală.
Mentorul lui Böhme a fost Abraham Behem care a corespondat cu Valentin Weigel.
De asemenea Böhme s-a alăturat „Conventiculului adevăraților slujitori ai lui Dumnezeu“ - un grup de studiu parohial organizat de Martin Moller.
Încă din timpul lungul tinereții sale Jakob Böhme a avut o serie de experiențe mistice, culminând cu o viziune în 1600, când într-o zi și-a focalizat atenția asupra frumuseții rafinate a unui fascicul de lumină solară reflectat într-un vas de cositor. El credea că această viziune îi dezvăluia structura spirituală a lumii, precum și relația dintre Dumnezeu și om și bine și rău. La acea vreme, el a ales să nu vorbească deschis despre această experiență, preferând în schimb să-și continue munca și să-și creeze o familie.
În 1610, Böhme a experimentat o altă viziune spirituală în care a înțeles în unitatea cosmosului și că el a primit o vocație specială de la Dumnezeu.
La 12 ani după viziunea din 1600, Böhme a început să lucreze prima sa carte, „Aurora“. Inițial cartea a scris-o pentru el însuși și de aceea nu a fost niciodată finalizată, iar pastorul-șef din Görlitz a considerat-o ca fiind eretică și l-a amenințat pe Böhme cu exilul dacă va continua să lucreze la ea. Drept urmare, Böhme nu a scris nimic timp de câțiva ani; totuși, la insistențele prietenilor care o citiseră pe Aurora, a început să scrie din nou în 1618.
În 1619 Böhme a scris „Cele trei principii ale esenței divine“, care a fost urmată de multe alte tratate, toate copiate de mână și circulate doar între prieteni.
În 1620, Böhme a scris „Viața triplă a omului“, cu răspunsuri la 40 de întrebări, despre suflet, Întruparea lui Iisus Hristos, Cele șase puncte teosofice, cele șase puncte mistice, Mysterium Pansophicum și Informatorium novissimorum (Al ultimelor timpuri).
În 1621, Böhme a scris „De Signatura Rerum“ (bazându-se în parte pe doctrina semnăturilor).
În 1623, a scris „Despre alegerea către har“, „Despre testamentele lui Hristos“, „Mysterium Magnum“, „Clavis“ (Cheia).
Dacă doriți mai multe informații despre Jakob Böhme puteți urma linkurile următoare:
en.wikipedia.org => Jakob Böhme
Jakob Boehme a scris răspunsurile la aceste întrebări, în principal de dragul prietenului său care i le-a trimis, precum și în beneficiul tuturor celor care iubesc cunoașterea misterelor.
Deși scrierile sale denotă o cunoaștere ezoterică, pentru Jakob Boehme mântuirea este mai mult legată de iubire și grație decât de cunoaștere. Problema principală a oamenilor nu este cunoașterea insuficientă, ci mai degrabă o rătăcire a voinței. Mântuirea depinde de reorientarea voinței prin alegerea de a trăi în lumină și iubire.
Dacă ai Duhul credinței vei simți cu admirație cum duhul Autorului cărții „Calea către Conștiința Cristică“ te conduce ca și cum te-ar ține de mână pe acea temelie unde credința se aprinde în inima ta și te ajută să renaști intru Iisus
Trebuie să vezi dincolo de natură și în afara ei, în curata și biruitoarea forță divină, în pururea neschimbătoarea și Sfântă Treime, ființa biruitoare, izvorâtoare și dinamică, în care se află toate puterile ca în natură.
