Opus Paramirum
Principiile artei medicale
Autor(i): ParacelsusEditura: Herald
Colecţia: Quinta Essentia
Anul apariţiei: 2020
Pagini: 176 (13x20 cm)
ISBN:9789731117799
Preţ: 37,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombast de Hohenheim) s‑a născut în 1493, într-un sat în apropiere de Zurich.
La vârsta de șaisprezece ani a fost trimis să studieze la Universitatea din Basel. A fost instruit apoi de celebrul Johannes Trithemius de Spanheim, abatele mănăstirii Sfântul Iacob din Wurzburg (1461‑1516), unul dintre cei mai renumiți maeștri în magie, alchimie și astrologie și, sub îndrumarea acestui profesor, au fost cultivate îndeosebi înclinațiile sale pentru științele și practicile oculte. Își continuă munca de cercetare în laboratorul bogătașului Sigismund Fugger, la Schwatz, în Tyrol.
Mai târziu, Paracelsus a călătorit foarte mult. A vizitat Germania, Italia, Franța, Țările de Jos, Danemarca, Suedia, Rusia și Transilvania. Se spune că a ajuns și în India.
Într‑una din aceste expediții, a fost luat prizonier de către tătari și dus la Han, al cărui fiu l‑a însoțit după aceea la Constantinopol.
În perioada captivității, Paracelsus fost inițiat în învățăturile secrete ale Orientului: concepțiile sale referitoare la cele șapte principii ale omului, la proprietățile corpului astral sau la spiritele naturii erau total necunoscute pe vremea aceea în Occident.
Ajuns în Italia, Paracelsus s‑a înrolat în calitate de chirurg militar și a participat la multe expediții, întâlnind cu această ocazie o cazuistică medicală foarte bogată.
Întors în Germania, devine repede celebru datorită tratamentelor reușite pe care le‑a aplicat.
În 1527 a fost numit de către Consiliul Orășenesc al orașului Basel profesor de medicină și chirurgie. Prelegerile sale nu constituiau, ca acelea ale colegilor lui, doar repetarea ideilor lui Galen, Hipocrate și Avicenna, ci invitau la observație și experiment, redefinind practic rolul medicinei și al medicului.
În perioada 1529-1530 se stabilește la Nurenberg. În 1535 este invitat la Salzburg de către prințul palatin, ducele Ernst de Bavaria, care era un mare iubitor de științe oculte. Aici, Paracelsus a cules roadele îndelungatelor sale eforturi și faima lui a început să fie cunoscută în tot mai multe locuri.
La 24 septembrie 1541 moare, după o scurtă suferința, la vârsta de patruzeci și opt de ani, într‑o cămăruță a hanului „Calul Alb“, iar trupul i‑a fost îngropat în cimitirul Sfântul Sebastian.
Paracelsus nu a scris prea mult. În mod obișnuit, el dicta ceea ce dorea să‑i învețe pe discipolii săi și astfel cea mai mare parte a lucrărilor lui a ajuns în posesia acestora; numai câteva au fost publicate în timpul vieții sale.
Cărțile tipărite, în număr de șapte, au alcătuit De Grandibus et Compositionibus Receptorum et Naturalium, Basel, 1526, și Chirurgia Magna, apărută la Ulm în 1536.
Celelalte scrieri au devenit cunoscute publicului numai după moartea sa. J. Huser a adunat și examinat critic toate scrierile autografe ale lui Paracelsus și manuscrisele originale ale discipolilor săi și le‑a publicat la Colonia, într‑o ediție generală, între anii 1589 și 1590.
Dintre cele 106 lucrări cuprinse în această ediție, menționăm:
Dacă doriți mai multe informații despre Paracelsus puteți urma linkurile următoare:
ro.wikipedia.org => Paracelsus
ncbi.nlm.nih.gov => Paracelsus