Adolphe Franck (1809-1893), scriitor francez, deopotrivă filozof spiritualist și eclectic, în linia lui Victor Cousin, filozof al iudaismului și al dreptului.
Își face studiile la colegiul din Nancy și la universitatea din Toulouse. În 1832 iese pe primul loc la un concurs de filozofie și obține doctoratul în litere.
Devine profesor de filozofie la colegiile din Douai, Nancy și Versailles.
În 1840, la vârsta de numai 36 de ani, inaugurează la Sorbona un curs liber de filozofie socială.
În 1844 este admis membru al Academiei de Științe Morale și Politice datorită studiului său recent apărut, La Kabbale ou La Philosophie Religieuse des Haebreux, calificat de Michelet drept „capodopera critică“.
În același an apare Dictionnaire des sciences philsosophiques, pe care îl redactează cu sprijinul a peste 500 de autori.
Între 1849 și 1852 este suplinitorul lui Jules Barthaelemy-Saint-Hilaire la catedra de filozofie greacă și latină la College de France.
În 1852 devine conservator adjunct la Biblioteca Imperială, între 1854 și 1881 susține un curs asupra dreptului natural și uman la College de France.
Este totodată membru al Consiliului superior de instrucție publică și se numără printre membrii fondatori și președinți ai Ligii păcii și libertății și al Ligii naționale împotriva ateismului, unde va crea, în 1891, revista La Paix Sociale.
Dacă doriți mai multe informații despre Adolphe Franck puteți urma linkurile următoare:
en.wikipedia.org => Adolphe Franck
„Sefer Yetzirah“ și „Sefer Ha Zohar“, cele două cărți recunoscute drept textele de bază ale Cabalei (sec. XII-XIII), sunt singurele care furnizează elementele necesare pentru a putea face o analiză întemeiată a doctrinei cabaliste.
