Romancier prolific, tradus în peste douăzeci de limbi, Amin Maalouf (n. 1949, la Beirut) a debutat în 1983, cu eseul Cruciadele văzute de arabi.
I-au urmat curând romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i se decernează Prix des Maisons de la Presse, Grădinile luminii (1991), Primul secol după Beatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993), distins cu prestigiosul Premiu Goncourt, Scările Levantului (1996) și Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes.
A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, dintre care amintim Identități ucigașe (1998) și Naufragiul civilizațiilor (2019).
În 2010 i-a fost decernat Premiul Prințul de Asturias pentru Literatură.
În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze.
Trebuie să li se dea atenție analizelor lui Amin Maalouf: intuițiile sale se dovedesc a fi predicții, atât de mult pare să aibă preștiința marilor schimbări din Istorie.
