Prof. dr. Ghislain Devroede a fost un medic atipic.
Format la celebra Mayo Clinic, în SUA, a devenit, la vârsta de 35 de ani, șeful Secției de chirurgie colorectală a Spitalului Universitar din Sherbrooke, având la activ peste 300 de articole științifice și peste 400 de conferințe.
A știut să împreuneze abordările științifice cu cele ale introspecției personale, atât pe plan intelectual, cât și emoțional și corporal, prin mulți ani de psihanaliză, nouă ani de practică a strigătului primar, trei ani de formare în hipnoza eriksoniană, respirația holotropică, dar și un an de formare pe tema „Psihanaliza și limbajul corpului“, cu Anne Ancelin Schützenberger, cu ajutorul căreia a înțeles impactul clinic al secretelor de familie și al transmiterilor transgeneraționale și care, ulterior, i-a prefațat cartea „Copiii bolnavi de părinți“.
În 1993, la Montreal, a prezidat primul congres internațional dedicat procesului de vindecare, la care a reunit 1.600 de participanți în jurul lui Dalai Lama.
Dacă doriți mai multe informații despre Ghislain Devroede puteți urma linkurile următoare:
Fără știrea lor, părinții, bunicii și strămoșii ne-au lăsat moștenire propriile secrete, traume nealinate, doliuri neîncheiate.
Decesele timpurii, abuzurile sexuale și alte tragedii din trecut au trasat urme adânci în existența lor, care persistă în timp și ne sunt transmise nouă și copiilor noștri.
În cazul în care nici măcar nu se vorbește despre aceste vechi dureri, ele nu sunt niciodată aduse în discuție sau măcar pomenite, corpul nostru le poate totuși exprima, somatizându-le prin boală și prin suferință.
Boala nu este o fatalitate. Putem să ne vindecăm cu condiția să ne conștientizăm rana fundamentală, și anume faptul că nu am fost acceptați și iubiți în mod necondiționat de către părinți. În fața unei asemenea lipse de iubire, a acestei răni, spiritul uman este de-a dreptul depășit, iar cuvintele lipsesc cu desăvârșire. Și atunci, corpul „începe să vorbească“…
Ghislain Devroede, chirurg specializat în tulburările de natură digestivă, își transformă consultațiile în veritabilă psihanaliză a pacientului care sfârșește prin a vorbi despre sine, despre propria familie, mergând până la sursele problemei… iar operațiile nu mai au loc în mod sistematic.
