Sfânta Tereza de Avila a trăit în Spania secolului al XVI-lea și a avut o activitate foarte vastă atât în plan concret - ca fondatoare de noi mănăstiri carmelitane –, cât și în plan spiritual, ca ascetă și mistică desăvârșită.
Supusă privirii exigente a Inchiziției, controversată și puțin înțeleasă în vremea sa, datorită limbajului simplu și direct cu care scrie, a cuvintelor provenind direct din suflet, din trăirea nemijlocită a comuniunii cu Cel Răstignit, la care ne îndeamnă peste veacuri să „ațintim mereu ochii“, Sfânta Tereza de Avila lasă umanității o mărturie neprețuită de smerenie, lumină interioară și credință.
Dacă doriți mai multe informații despre Tereza de Avila puteți urma linkurile următoare:
Sfânta Tereza de Avila analizează sufletul uman folosind alegoria unui castel cu șapte rânduri de Lăcașuri, din ce în ce mai apropiate de Dumnezeu, adevărată „scară a lui Iacob“, pe care sufletul, însetat de iubirea Lui, ascensionează, în drumul său către desăvârșire.
