Brâncuși împotriva Statelor Unite

Carte - program realizata de George Banu

Autor(i): Eric Vigner
Editura: Curtea Veche
Anul apariţiei: 2016
Pagini: 125 (13x20 cm)
Preţ: 23,00 Lei
Disponibilitate: în stoc

În 1926, când mai multe sculpturi ale lui Constantin Brâncuși au fost aduse din Europa în Statele Unite, printre care și „Pasărea în spațiu“, vameșii americani s-au grăbit să le încadreze în categoria „ustensile de bucătărie și echipament spitalicesc“, aplicând tarifele corespunzătoare.

Indignat, Brâncuși a contestat această decizie funcționărească din cauza obtuzității cu care era întâmpinată în America arta modernă.

Așa a pornit un proces istoric, care s-a judecat în 1928, punând față în față viziuni diferite despre artă.

Procesul și cazul Brâncuși cristalizează oarecum întrebările pe care România și le pune referitor la viitorul său în raport cu trecutul său.

Procesul din 1928 împotriva Statelor Unite, jucat pentru prima dată în românește, devine mult mai politic. Pentru acest proiect, actorii care se vor ocupa de apărarea operei lui Brâncuși o vor face în limba sa, având o cultură intimă și profundă a artistului. În imaginarul colectiv al românilor, Brâncuși este cineva cu adevărat important. Cred sincer acest lucru. Și simt că acționează asupra actorilor într un mod precis, că este un motor foarte puternic pentru joc, că atinge intimitatea, nu se rezumă la a fi o simplă demonstrație.

Specific lui Brâncuși este faptul că visează o utopie imposibil de realizat, pe care o… realizează. Asociază în materie, în același timp, reprezentarea și esența reprezentării și le înscrie pe vecie în bronz. Iar ceea ce este extraordinar, în sensul propriu al termenului, este că această operă continuă să reverbereze. În cazul meu, mi-a permis să spun povești. Descopăr, ca orice alt parizian iubitor de artă, o retrospectivă la Beaubourg: descopăr operele, apoi cumpăr cartea. Fac o piesă de teatru, iar apoi mă pun în mișcare pentru a merge în România și pentru a face ca limba maternă a lui Brâncuși să preia acest proces.

Acum, pentru acest Proces resuscitat, procesul intentat de Brâncuși, întrebarea care se pune se referă la definiția operei de artă ce perturbă un sistem de valori repertoriate; acea operă care afirmă și adoptă o estetică total inedită. Recitind textul de astăzi, primul impuls ar fi să-i catalogăm drept ignoranți, incompetenți pe toți acei actori sociali chemați să depună mărturie.

Dar ar fi o atitudine simplistă și arogantă, căci Procesul Brâncuși chestionează și uimirea față de ceea ce nu este considerat de la început a fi artă, dificultatea de a se confrunta cu apariția necunoscutului, cu enigma propusă de artistul de geniu.

Cum să integrăm responsabil, și nu doar servil, față de modernitate ceea ce apare și derutează la un moment dat?

Cum să ne definim și să facem selecții?