0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărți: Religie
  3. Cărți: Creștinism
  4. Istoria bisericii ortodoxe
Carte

Istoria bisericii ortodoxe

Coperta cărții: Istoria bisericii ortodoxe de la editura Aldo Press.
Cartea: Istoria bisericii ortodoxe
Autor: Timothy Ware
Editura: Aldo Press
Cumpăr
Autor(i): Timothy Ware
Editura: Aldo Press
Anul apariţiei: 2019
Pagini: 251 (13x20 cm)
ISBN:9789737018809
Preţ: 32,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

O introducere limpede și detaliată despre Biserica Ortodoxă, scrisă atât pentru creștinii ortodocși, cât și pentru cei neortodocși, care doresc să afle mai multe amănunte despre propria lor tradiție.

Ce se înțelege prin „Biserică Ortodoxă“?

Diviziunile care au dus la fragmentarea de azi a creștinătății s-au produs în trei etape principale, la intervale de aproximativ cinci sute de ani.

Prima etapă s-a produs în secolele cinci și șase, când ceea ce se cunoaște azi sub numele de Bisericile de Răsărit s-a despărțit de blocul creștin principal. Aceste biserici se încadrează în două grupuri: Biserica Estului (în principal în Iranul și Irakul de azi; numită uneori biserica „asiriană“, „nestoriană“, „caldeeană“ sau „siriană estică“) și cele cinci Biserici necalcedoniene (numite adesea „monofizite“): Biserica Siriană a lui Antioh (așa-numita Biserică „Iacobită“), Biserica Siriană din India, Biserica Coptă din Egipt, Biserica Armeană și Biserica Etiopiană.

Azi, Biserica Orientală are doar 550 000 membri, deși odată era mult mai numeroasă; doar necalcedonienii numărau 27 de milioane. Aceste două grupuri sunt considerate adesea drept Bisericile Răsăritene „mai puțin importante“ sau „separate“, deși aceste calificări trebuie evitate, pentru că implică o judecată valorică.

Această carte, care nu pretinde că acoperă în întregime creștinismul răsăritean în toată complexitatea sa, nu se va preocupa direct de acești „ortodocși orientali“, deși o să ne mai referim la ei.

Ne vom concentra însă asupra acelor creștini care sunt denumiți nu „orientali“, ci ortodocși estici, adică acei creștini care țin de Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopol. Prin urmare, când ne referim la „Biserica Ortodoxă“, avem în vedere ortodocșii estici, nu pe cei orientali. Din fericire, în prezent există reale speranțe ale unei reconcilieri între aceste două familii de creștini – ortodocșii orientali și cei estici.

Prima diviziune a ortodoxismului estic se referă strict la lumea vorbitoare de limbă greacă. A urmat a doua separare, datată convențional în anul 1054. Principalul bloc al comunității creștine s-a împărțit acum în două comunități: în Europa de Vest, Biserica Romano-Catolică, condusă de Papa de la Roma și Imperiul Bizantin, Biserica Ortodoxă Estică, sau de Răsărit. Cea de-a treia separare, dintre Roma și Reformatori, în secolul șaisprezece, nu formează obiectul acestei cărți.

Cuprinsul cărţii: „Istoria bisericii ortodoxe“

  • Introducere
  • ISTORIA
    • Începuturile
    • Bizanț, I: Biserica celor Șapte Sinoduri
    • Bizanț, II: Marea Schismă
    • Convertirea slavilor
    • Biserica sub islamism
    • Moscova și St. Petersburg
    • Secolul XX, I: Grecii și arabii
    • Secolul XX, II: Ortodoxia și ateiștii militanți
    • Secolul XX, III: Diaspora și misionarismul
  • CREDINȚĂ ȘI CULT
    • Sfânta tradiție: Sursa credinței ortodoxe
    • Dumnezeu și umanitatea
    • Biserica lui Dumnezeu
    • Cultul ortodox, I: Raiul pământesc
    • Cultul ortodox, II: Sfintele taine
    • Cultul ortodox, III: Praznice, posturi și rugăciunea personală
    • Biserica Ortodoxă și reunificarea creștinilor