0 titluri

Tel: 0722.940.581

  1. Acasă
  2. Cărţi: Dezvoltare personală
  3. Cărţi: Iubire
  4. Chemarea iubirii
Carte

Chemarea iubirii

Chemarea iubirii. Editura
CumpărDetalii carte

Meditaţii

Autor(i): Anthony de Mello
Editura: Mix
Colecţia: Lumea din noi
Anul apariţiei: 2018
Pagini: 166 (11x16 cm)
Preţ: 19,00 Lei
Disponibilitate: în 7-14 zile

Cartea cuprinde meditaţiile părintelui Anthony de Mello, prezentate în context multireligios, care tratează tema iubirii şi condiţionările de care omul trebuie să se elibereze.

Aceste meditaţii portretizează drumul dificil pe care l-a urmat părintele de Mello în ultimii ani de viaţă, pentru a se elibera de ideologii şi de obstacolele care stau în calea iubirii – ataşamente, dorinţe, lăcomie.

Deşi scrisă de un preot catolic, „Chemarea iubirii“ nu este o introducere în dogma creştină, ci se adresează tuturor oamenilor, fără a-i exclude pe adepţii altor religii, agnostici şi atei, în dorinţa sinceră şi plină de compasiune de a-i ajuta în căutarea lor spirituală.

Fragment din cartea „Chemarea iubirii“

– Ce poate să facă cineva pentru a atinge fericirea?

– Nu poţi face nimic nici tu, nici altcineva.

– De ce?

– Pentru simplul motiv că eşti deja fericit acum. Deci cum poţi dobândi ceea ce ai deja?

– Prin urmare, de ce nu experimentezi fericirea care e deja a ta?

– Pentru că mintea ta creează tot timpul nefericire. Renunţă la această nefericire din mintea ta, iar fericirea care a fost întotdeauna a ta va ieşi imediat la suprafaţă.

– Cum renunţă cineva la nefericire?

– Descoperă ce o cauzează şi priveşte cu hotărâre cauza respectivă. Va înceta automat. Acum, dacă te uiţi cu atenţie, vei vedea că există doar un singur lucru care cauzează nefericirea. Numele acelui lucru este Ataşament.

– Ce este un ataşament?

– Este o stare de adicţie emoţională, provocată de credinţa că fără un lucru sau o persoană anume, nu poţi fericit. Această stare de adicţie emoţională este compusă din două elemente, unul pozitiv şi altul negativ. Elementul pozitiv este fărâma de plăcere sau entuziasm, emoţia pe care o experimentezi când obţii lucrul de care eşti ataşat. Elementul negativ constă în simţul ameninţării şi al tensiunii care vine mereu odată cu ataşamentul. Gândeşte-te la cineva care înfulecă mâncare într-un lagăr de concentrare; cu o mână îndreaptă mâncarea spre gură, cu cealaltă o apără de vecinii care i-o vor lua de îndată ce lasă garda jos. Aceasta e imaginea perfectă a unei persoane ataşate.

Aşadar, un ataşament, prin simpla lui natură, te face vulnerabil la haosul emoţional şi ameninţă mereu să-ţi distrugă pacea.

Deci, cum te poţi aştepta ca o persoană ataşată să intre în oceanul fericirii numit împărăţia lui Dumnezeu? La fel de bine te poţi aştepta ca o cămilă să treacă prin urechile acului!

„Te las să fii tu însuţi.“

Spunând acele cuvinte, te-ai eliberat pe tine însuţi. Acum eşti pregătit să iubeşti. Pentru că atunci când eşti dependent de cineva, ce îi oferi celuilalt nu e iubire, ci un lanţ de care sunteţi legaţi amândoi. Iubirea poate să existe doar în libertate. Cel care iubeşte cu adevărat caută binele persoanei iubite, ceea ce înseamnă îndeosebi eliberarea celui iubit de cel care iubeşte.

Nu iubirea e oarbă, ci ataşamentul. Ataşamentul este starea de dependenţă care vine din credinţa falsă că ceva sau cineva e necesar pentru fericirea ta.

Crezi în mod fals că:

– fricile tale te protejează;

– credinţele tale te-au făcut ceea ce eşti şi

– ataşamentele tale îţi fac viaţa palpitantă şi sigură.

Nu reuşeşti să vezi că ele sunt de fapt un ecran între tine şi simfonia vieţii. Este destul de dificil, desigur, să fii conştient pe deplin de fiecare notă din simfonia vieţii.

Dar dacă spiritul tău se relaxează şi simţurile tale se deschid, vei începe să percepi lucrurile aşa cum sunt, vei începe să interacţionezi cu realitatea şi vei fi captivat de armoniile universului. Apoi vei înţelege ce e Dumnezeu, pentru că vei şti, în cele din urmă, ce e iubirea.

Priveşte din acest punct de vedere: vezi persoanele şi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum eşti tu.

Momentul prezent, indiferent cât de dureros e, nu e niciodată de nesuportat. Ce e de nesuportat este ceea ce crezi tu că se va întâmpla în cinci ore sau în cinci zile şi acele cuvinte pe care continui să ţi le spui cu această ocazie: „E îngrozitor, e de nesuportat, oare cât de mult va dura?“ şi tot aşa. Păsările şi florile sunt binecuvântate mai mult decât oamenii, pentru că nu au concepţia viitorului, nici cuvinte în mintea lor, nici vreo nelinişte cu privire la ce cred apropiaţii lor despre ele.

Când natura distruge, nu o face din ambiţie, din lăcomie sau din mărire de sine, ci din ascultare faţă de legile misterioase care caută binele întregului univers, mai presus de supravieţuirea şi de bunăstarea părţilor care-l compun.

Acest tip de violenţă se naşte înăuntrul misticilor care se revoltă împotriva ideilor şi a structurilor adânc înrădăcinate în societăţile şi culturile lor, atunci când conştiinţa îi trezeşte să vadă răul la care contemporanii lor sunt orbi.

Cum poţi iubi pe cineva căruia îi eşti sclav? Cum poţi iubi pe cineva fără de care nu poţi trăi? Poţi doar să-l doreşti, să ai nevoie de el, să depinzi de el, să te temi şi să fii controlat de el. Iubirea se găseşte doar în curaj şi în libertate.

Gândeşte-te la sentimentul pe care l-ai avut când ai văzut o pasăre zburând deasupra unui lac, când ai observat un fir de iarbă ivindu-se în spărtura unui zid, când ai auzit plânsetul unui copil în noapte, când ai simţit frumuseţea unui trup dezgolit sau când ai privit un cadavru zăcând rece şi nemişcat într-un coşciug. Poţi încerca să exprimi trăirea prin muzică, poezie sau pictură. Dar, în inima ta, ştii că nimeni nu va înţelege vreodată exact ce ai văzut şi ai simţit. E ceva ce eşti cu totul incapabil să împărtăşeşti unei alte fiinţe umane, cu atât mai puţin să o înveţi.

Exact aşa se simte un înţelept când îi ceri să te înveţe despre viaţă, Dumnezeu sau realitate. Tot ce poate să facă e să ţi dea o formulă, un set de cuvinte adunate într-o formulă. Dar la ce folosesc acele cuvinte?

Imaginează-ţi un grup de turişti într-un autobuz. Jaluzelele autobuzului sunt trase şi ei nu văd, nu aud, nu ating şi nu miros nimic din acea ţară străină şi exotică prin care trec, în vreme ce în tot acest timp ghidul lor pălăvrăgeşte, oferindu-le ceea ce el crede că este o descriere vie a mirosurilor, a sunetelor şi a priveliştilor din lumea de afară. Tot ce vor experimenta ei vor imaginile pe care cuvintele lui le creează în mintea lor. Să presupunem că autobuzul se opreşte şi ghidul se desparte de călători, trimiţându-i mai departe cu formule despre ce se pot aştepta ei să vadă şi să trăiască. Experienţa lor va fi contaminată, condiţionată, distorsionată de acele formule, iar ei nu vor percepe realitatea în sine, ci realitatea filtrată prin formulele ghidului.

Vor privi selectiv realitatea sau şi vor proiecta propriile formule asupra ei, deci nu vor vedea realitatea, ci o confirmare a formulelor lor.

Există vreun mod prin care poţi şti că eşti în contact cu realitatea? Iată un semnal: când ceea ce percepi nu se potriveşte niciunei formule date sau create de tine însuţi – pur şi simplu nu se poate exprima în cuvinte.

Aşadar, ce pot face învăţătorii? Îţi pot aduce în atenţie ceea ce e ireal, îţi pot arăta realitatea; pot distruge formulele tale, dar nu te pot face să vezi la ce se referă formula respectivă; pot să îţi indice greşeala, dar nu te pot pune în posesia adevărului.

Pot, cel mult, să te îndrume în direcţia realităţii, nu ţi pot spune ce să vezi.

Va trebui să mergi singur şi să descoperi tu însuţi.

Îndrăzneşte să priveşti tot ce te înconjoară fără teamă şi fără formule şi nu va dura mult până vei vedea.

(Anthony de Mello)

Cuprinsul cărţii: „Chemarea iubirii“

  • Prezentare
  • Prefață
  • Meditația 1: Sentimentele lumești versus sentimentele sufletului
  • Meditația 2: Cauza nefericirii
  • Meditația 3: Descoperă programul din mintea ta
  • Meditația 4: Înțelege-ți programul
  • Meditația 5: Mintea ta e cauza nefericirii
  • Meditația 6: A fi dependent înseamnă a muri
  • Meditația 7: Valoarea sentimentelor negative
  • Meditația 8: Atașamentele ne secătuiesc de viață
  • Meditația 9: Renunțarea la atașamente
  • Meditația 10: Viața este o simfonie
  • Meditația 11: Învelișurile creierului
  • Meditația 12: Calitățile sfințeniei
  • Meditația 13: Calea naturii
  • Meditația 14: Schimbarea fermecătoare
  • Meditația 15: Iubirea stă în libertate
  • Meditația 16: Singurul tău profesor adevărat
  • Meditația 17: Recâștigarea inocenței
  • Meditația 18: Calitățile iubirii
  • Meditația 19: Ușurarea sufletească și atașamentul: Obstacole în calea iubirii
  • Meditația 20: A iubi înseamnă a vedea
  • Meditația 21: Cum să devii neînfricat și liber
  • Meditația 22: Ingredientele iubirii
  • Meditația 23: A vedea este o condiție pentru a trăi
  • Meditația 24: Contemplarea duce la transformare
  • Meditația 25: Fii violent cu atașamentele tale
  • Meditația 26: Cum să crești în urma evenimentelor dureroase
  • Meditația 27: Descoperă bucuria împărăției
  • Meditația 28: Dispariția nesiguranței
  • Meditația 29: Confruntarea cu viața și cu moartea
  • Meditația 30: Curățirea gândurilor înseamnă o inimă curată
  • Meditația 31: Divinitatea este peste tot în jurul tău