Nevroză balcanică
Editura: Trei
Colecţia: Psihologie-Psihoterapie
Anul apariţiei: 2012
Pagini: 296 (-x- cm)
Preţ: 27,94 Lei
Disponibilitate: STOC EPUIZAT!
Nu ştim dacă şi când mai primim această carte.
O bună parte dintre eseurile volumului de față își propun să abordeze o temă pe cât de importantă, pe atât de controversată: nevroza colectivă sau etnică.
În calitate de psihanalist ader la poziția unui Geza Róheim sau Georges Devereux care susțin modelarea culturală a inconștientului.
Conform reprezentanților teoriilor biologice, însă, românii, ca popor latin, ar fi predispuși la isterie.
Din materialele pe care le-am avut la dispoziție reiese o altă ipoteză: specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice, generată de deficite narcisice timpurii.
Astfel de tulburări ale sentimentului valorii proprii se exprimă mai ales prin depresie, lipsa bucuriei de a trăi, hipersensibilitate față de lezările narcisice, rușine, toate suficient de împovărătoare pentru a merita întreaga atenție teoretică și practică, la fel ca problemele „clasice“, prezente și ele ca la orice european, și cărora li se acordă atenția cuvenită în carte.
Atât de importantă mi s-a părut rezolvarea acestor „simptome“, încât în mai multe rânduri m-am gândit că am avea nevoie de un Minister al Stimei de Sine…
Cum se nasc hotărârea și gestul eroice, prin deliberare sau spontan? s-ar putea întreba cititorul de azi. Și multe altele. Ca psihanalist, mi-am pus și altă întrebare: cât de departe poate merge exercițiul de sinceritate al unei persoane care a făcut două tranșe de psihanaliză personală în Elveția (una freudiană și alta jungiană însumând patru ani) și care se numără printre primii practicanți ai psihanalizei în România comunistă?
Cu alte cuvinte, reușește Ion Vianu să nu lase nimic deoparte, să nu se cruțe, așa cum își propune, datorită faptului că a deschis ușa care separă conștientul de inconștient?
Andrei Pleșu a aranjat lucrurile în așa fel încât ursul-Jung să poată fi sacrificat. Motivul sacrificiului ar putea fi tatăl, alături de care visătorul se află mai tot timpul. Din context reiese că ar fi vorba despre tatăl natural, dar în vis o persoană este utilizată adesea pentru a simboliza altă persoană, pe care cenzura nu o vrea dezvăluită. Pentru fiu, tatăl este întotdeauna paznic al legii, dar pentru Andrei Pleșu ar putea fi și tatăl spiritual — Constantin Noica — deținătorul și păzitorul programului de acces la cultura mare.
Alegerea dificilă, și de aceea inconștientă, din vis ar fi putut fi cea între doi părinți spirituali: Noica sau Jung?